„Zeii“ şi visul Diasporei

Există oameni în Diaspora, care se gândesc cum ar fi ca într-o zi, să se întoarcă toţi acasă şi cu mentalitatea câştigată în Occident, cu experienţa de viaţă, cu o atitudine care nu mai accept umiliri şi înjosiri, cu demnitate şi curaj, să se ia la trântă şi să răstoarne sistemul corupt, care a acaparat România de zeci de ani. Chiar dacă este doar un vis şi pare o utopia a diasporenilor, le dă fiori reci pe şira spinării , ”zeilor„ de la putere.

Observăm, în ultimul timp, că unii români, puţini la număr deocamdată, au curajul să iasă public, să ia atitudine şi chiar să denunţe şi să facă plângeri împotriva caracatiţei, a sistemului mafiot de partid şi de stat. Chiar dacă au şanse mici de câştig, luptându-se cu morile de vânt, numărul acestor  ”nebuni” este în creştere. Revolta ”nebunilor” faţă de sistem vine atât din rândul celor care trăiesc în ţară, cât şi din partea unora ce lucrează în afară, de la români din Diaspora. E drept că diasporeni riscă mai puţin decât românii din ţară, care lucrează în diverse instituţii ale statului şi sunt expuşi atât colegilor corupţi şi incompetenţi, care-i stigmatizează, îi izolează şi încearcă să-i elimine, cât şi din partea sistemului mafiot, care reacţionează urât şi agresiv la tot ceea ce-l deranjează.

Iată cum ne luminează pe noi, românii simpli, excelenţa sa Călin Popescu Tăriceanu, mare demnitar în viaţă, denunţat recent, că a făcut trafic de influenţă.

„Nu înţeleg de ce eliberarea permisului meu de conducere ajunge să fie o problemă pentru DNA. Nu îmi imaginez că o sa fiu în asentimentul tuturor. (...) Există în orice stat câteva funcţii importante unde oamenii au fost aleşi ca să reprezinte într-un fel statul şi să se dedice în principal problemelor societăţii şi comunităţilor. Asta trebuie sa fie preocuparea lor principală. Nu statul la coadă. Sigur că există şi posibilitatea să stăm la coadă la permise, la cumpărat flori, la alte acţiuni. Din acest motiv, în toate ţările pentru cei care ocupă anumite poziţii înalte se găsesc din punct de vedere legal anumite pârghii prin care li se permite să îşi dedice majoritatea timpului în interesul ţării şi al societăţii şi nu să stai (n.r. la coadă). Până la urmă nu e nimic înjositor, dar e o problemă de gestiune a timpului"- a declarat senin sus numitul ales al poporului, explicând cum este cu statul la coadă pentru conducătorii de stat.

Ce să înţeleagă românii de rând din această declaraţie şi în special atitudine a marelui om de stat, care are treburi importante de rezolvat, duce cu greu pe umerii săi laţi problemele societăţii, ale comunităţii de grija căreia moare? El este prea mare şi tare, nu-şi poate rezolva chestiunile personale amestecându-se în mulţime, cu ”prostimea” care stă la coadă. El nu are timp de pierdut. El este acolo sus şi ”prostimea” trebuie doar să-l voteze, ca şi pe alţii asemenea lui, ”băieţi deştepţi”, să- i urce în fotoliile de demnitari, ca să lucreze pentru societate şi comunitate. El ţine să delimiteze arogant distanţa dintre ”zei” şi fraieri. De aceea, crede că totul îi este permis şi este mai presus de legile care singuri şi le fac şi votează aleşii în Parlament.

El, însă, împreună cu alţi ”zei” de mucava, se află pe toboganul politic al istoriei post comuniste a României, pe care au curajul să-i denunţe public câte un român fără teamă, sătul de meandrele ”Înălţimilor lor”, cum a făcut-o cetăţeana Elenina Nicuţ, cea care a semnat plangerea la adresa lui Tăriceanu catre DNA. O persoană din mulţime care a avut curajul să-l deranjeze pe marele om de stat, deturnându-i atenţia de la grija faţă de comunitate, pierzându-i din timpul de rezolvare a treburilor de stat pe care le avea în lucru.

Există oameni în Diaspora, care se gândesc cum ar fi ca într-o zi, să se întoarcă toţi acasă şi cu mentalitatea câştigată în Occident, cu experienţa de viaţă, cu o atitudine care nu mai accept umiliri şi înjosiri, cu demnitate şi curaj, să se ia la trântă şi să răstoarne sistemul corupt, care a acaparat România de zeci de ani. Chiar dacă este doar un vis şi pare o utopia a diasporenilor, le dă fiori reci pe şira spinării ”băieţilor deştepţi”, ”zeilor„ de la putere.

Realitatea însă, este că cei care au denunţat neregulile şi au deranjat afacerile necurate ale gulerelor albe riscă să devină victime sigure în acest război ilegal, cum este şi cazul doctoriţei Camelia Roiu de la Spitalul de Arsuri din Bucureşti sau a altor curajoşi, care au dezvăluit neregulile din instituţiile unde lucrează. Singurul sprijin al acestor ”nebuni” în lupta cu sistemul mafiot, este opinia publică liberă, dar şi marea masă mută, care-i aplaudă şi încurajează în surdină, deocamdată, fără să ia atitudine evidentă împotriva caracatiţei.

Tot o realitate din ce în ce mai vizibilă este că din marea masă mută încep să apară tot mai multe voci nemulţumite ce denunţă corupţia care ucide, ameninţând puterea ”zeilor” din clasa politică actuală. La rândul lor, marii demnitari, oameni de stat aflaţi încă la butoane, se regrupează, atacă arogant şi agresiv, simţind funia mai aproape de par. Pe de altă parte, aceştia îşi aranjează ploile, astfel ca alegerile parlamentare viitoare să le menţină pentru unii, iar pentru alţii să le aducă privilegiile demnităţilor înalte. Oricum, mulţi actuali parlamentari şi-au asigurat bătrâneţea prin pensiile speciale pe care şi le-au dat singuri, chiar dacă nu mai prind locuri în noul Legislativ. Dar câinele nu pleacă niciodată, de bună voie de la măcelărie, pleacă doar bătut cu pietre.