Voi vota împotriva proiectului de exploatare de la Roşia Montană

Bogăţiile subsolului de la Roşia Montană sunt ale României şi trebuie să rămână aşa. Motiv pentru care voi vota împotriva proiectului de exploatare de la Roşia Montană. Acea rezervă imensă de metale preţioase, unele foarte rare şi necunoscute publicului larg, pot salva România dacă, în viitor, ajungem într-o situaţie dificilă. Aşa încât hai să le păstrăm pentru noi şi să nu le dăm degeaba altora.

Problema situaţiei incerte a zonei după exploatarea de la Roşia Montană nu e singura care ar trebui să ne preocupe în acest caz, ci şi faptul că România cedează prea uşor şi mult prea ieftin o comoară de care va avea nevoie la un moment dat. Destul am fost văduviţi de aurul nostru pe vremea Imperiului Roman şi apoi pe vremea Imperiului Austro-Ungar. Acum nu suntem sub niciun imperiu, aşa încât putem decide în mod liber să nu cedăm bogăţia subsolului nostru pentru o mică redevenţă, ci să lăsăm averea neamului acolo unde se află până când va veni timpul să avem nevoie de ea.

Am fi ca nişte părinţi care îşi lasă copiii fără niciun sprijin, aruncându-i în stradă să se descurce cum or putea. Înaintaşii noştri nu au făcut aşa cu noi. Noi cum vom putea să le facem acest lucru urmaşilor noştri?

Nu avem nevoie de ajutorul nimănui ca să ne exploatăm aurul şi celelalte bogăţii aflate la Roşia Montană. Aşa încât de ce să nu prezervăm avuţia naţională până la momentul la care ea ne-ar putea salva din situaţii dificile. Nicio ţară nu-şi cedează resursele pe nimic, ar trebui să ne schimbăm filosofia din acest punct de vedere. Ceea ce vom păstra la Roşia Montană le va rămâne copiilor şi nepoţilor noştri, care, poate, vor avea nevoie de acele metale preţioase mai mult decât noi, cei de azi.

Ce vom face, le vom lăsa urmaşilor noştri o ţară nu doar îndatorată, ci şi sleită de resurse, chelită de păduri şi fără nimic al ei? Unde se va opri ”avântul” cedării din avuţia României? Putem decide în Parlament că Roşia Montantă, cu tot ce are ea, cu comorile ei istorice, turistice, dar şi cu toate resursele ei naturale, să rămână a noastră pe veci. Şi cred că aceasta este decizia corectă. Eu, cel puţin, aşa voi vota, împotriva exploatării de la Roşia Montană.

O ţară rezistă nu doar prin spirit, nu doar prin limba proprie care îi ţine pe cetăţenii ei uniţi, nu doar prin cultura şi tradiţia sa, ci şi prin moştenirea sa materială, prin resursele şi posesiunile ei. Nu putem ceda totul ca şi cum nu ar avea valoare, ca şi cum nouă nu ne-ar trebui. România are nevoie de resursele ei şi, la nevoie, şi le poate exploata şi singură pentru a fi unicul beneficiar.

Aşadar, un NU hotărât exploatării de la Roşia Montană pentru viitorul acestei ţări şi pentru a nu lăsa moştenire urmaşilor o ţară golită de conţinut. Altfel, am fi ca nişte părinţi care îşi lasă copiii fără niciun sprijin, aruncându-i în stradă să se descurce cum or putea. Înaintaşii noştri nu au făcut aşa cu noi. Noi cum vom putea să le facem acest lucru urmaşilor noştri?