Am candidat la preşedinţia USR în primăvara acestui an. Mi-am înscris candidatura în momentul în care singurul candidat înscris era Nicuşor Dan şi nu părea că se mai înscrie altcineva. Nicuşor Dan era preşedintele natural şi nimeni nu credea că îl poate concura şi nici nu voia.

Dar Nicuşor Dan eluda în candidatura sa un lucru foarte important pentru foarte mulţi dintre noi. Nicuşor Dan nu voia să spună clar dacă USR îşi va asuma modernizarea României în integralitatea ei sau dacă îşi doreşte doar un partid monotematic, cu anticorupţia ca singură temă.

Am candidat atunci ca să pun în discuţie o idee la care ţin. Am susţinut că anticorupţia este numai o parte a unei mişcări mai largi de modernizare a României şi că aceasta modernizare vine la pachet şi nu poate fi făcută pe bucăţi. Dacă modelul de societate spre care tindem este societatea liberală vestică, atunci trebuie să ne asumăm toate caracteristicile ei, nu numai câteva. Nu putem avea justiţie corectă fără drepturi civile, nu putem avea o societate prosperă fără libertate, nu putem avea incluziune fără toleranţă.

Am susţinut atunci că PSD se va radicaliza în naţionalism şi euro-scepticism şi că USR trebuie sâ îşi asume deschis şi tare să fie principalul partid pro-european al României. Am susţinut că USR trebuie să se opună demersului anti-democratic al Coaliţiei pentru Familie pentru că acest demers este un atac direct la societatea deschisă şi liberală pe care ne-o dorim. Textul public al candidaturii din acel moment îl găsiţi aici.

N-am câştigat şi Nicuşor Dan a fost ales cu o largă majoritate. Dar bucuria mare vine din faptul că partidul şi-a asumat în timp ideile de mai sus, iar acum ele sunt dominante în doctrina încă neformalizată a USR.

La aceste alegeri avem trei candidaţi la preşedinţia USR. Ok, de fapt au mai rămas doar doi, dar de dragul demonstraţiei putem să îi păstrăm pe toţi trei în cursă.

Vlad Alexandrescu este un fel de om pe care îl găseşti foarte rar în politica românească, dar de care avem atât de mare nevoie. Intelectual, om de cultură, cu o profundă înţelegere a politicii democratice şi europene, este omul capabil să strângă la o masa oameni cu păreri diferite şi să îi ducă uşor spre cea mai bună soluţie comună. Ascultă oamenii din jur, are încredere în ei şi asta se simte în capacitatea sa de a crea echipe, de a motiva oamenii şi de a îi face să se înţeleagă şi colaboreze. Vlad este un unificator şi un coagulator. Ştie încotro trebuie mers şi ne poate convinge să mergem toţi în aceeaşi direcţie.

Dan Barna este profesionistul prin excelenţă. Serios, aplicat, calm, înţelege perfect care trebuie să fie drumul USR în continuare. Dan Barna a lucrat, din privat, pe fonduri europene şi a creat unul din site-urile cele mai de ajutor care există în România în domeniul ăsta. Când am fost pus în situaţia să întocmesc o documentaţie pentru un proiect pe fonduri europene, de pe site-ul lui Dan am învăţat tot ce stiu. Dan a strâns toată expertiza sa şi a făcut-o publică pentru toţi. Dan ne-a învăţat ceea ce statul român nu era în stare. E o combinaţie frumoasă între profesionalism, experienţă şi altruism.

Cristi Seidler este unul din primele persoane pe care le-am cunoscut când am venit în USR. Era acolo de la începuturi şi era genul de om cu care te puteai înţelege din priviri şi care îţi dădea încrederea că USR este cu adevărat partidul care va reuşi şi siguranţa că USR va merge în direcţia pe care ne-o doream. Regret faptul că s-a retras din cursă pentru că sunt convins că, cel puţin din punct de vedere al aderării la valorile europene şi ale societăţii deschise, nu ne-ar fi dezamăgit.

Avem neînţelegerile noastre interne şi acest lucru a dezamăgit pentru moment multă lume, dar nu pot să trec peste faptul că toţi cei trei candidaţi sunt nişte europenişti convinşi. Toţi trei susţin o societate deschisă şi tolerantă. Oricare dintre ei, cu diferenţele de rigoare, ar duce USR pe drumul de a deveni principalul partid pro-european al României.

Iar asta este foarte tare.