Victor Ponta, politicianul cu valoare de peşte oceanic

Aceia dintre dumneavoastră care au trăit şi au amintiri din ultimii zece-cincisprezece ani ai perioadei comuniste nu au uitat, desigur, că, doar cu câteva minute înainte ca trenul să intre îăn gara Bucureşti-Nord, te întâmpina inscripţia “Nici o masă fără peşte!”. Şi nu erai îndemnat să mănânci orice fel de peşte, ci cu precădere, dacă nu cumva exclusi, peşte oceanic.

Nu-i vorbă că, de la un moment dat, încolo, din magazinele alimentare, menite şi ele să arate superioritatea socialismului, a dispărut până şi respectivul produs, locul lui fiind luat de creveţii vietnamezi. Singura marfă care încă se găsea la discreţie.

A fost o vreme când, dacă bunul Dumnezeu se mai milostivea să se mai dea ceva (în comunism aproape că dispăruseră verbele a cumpăra şi a vinde, locul lor fiind luat de mult mai cuprinzătorul şi, pesemne, mai partinicul verb  a da, folosit la reflexivul impersonal) atunci produsul respectiv era însoţit de peşte oceanic. Ceva absolut necomestibil şi care ajungea, invariabil, la lada de gunoi.

Cum românul e născut poet şi are, în consecinţă, o mare disponibilitate pentru metaforizare, prin sintagma peşte oceanic au ajuns să fie denumite toate produsele absolut inutile dar pe care trebuia să le plăteşti dacă voiai să obţii măcar ceva din ceea se dădea după ore bune de stat la coadă. Aşa se făcea că orice carte bună era însoţită de o alta nevandabilă, că orice bilet la un spectacol de teatru mai acătării, să zicem Dimineaţă pierdută, era însoţit obligatoriu de un altul la Întâlnire la metrou  de Eugenia Busuioceanu.

În zilele noastre, locul peştelui oceanic din  perioada comunistă a fost luat de dl. Victor Viorel Ponta. Seară de seară prezent, fie natur, fie prin  skype sau zoom la câte o televiziune. Cu precădere la România tv, nefiind însă neglijate nici Antena 3, nici TVR 1 şi nici măcar cristoiutv.

Cum-necum, strategia fostului Che Guevara al PSD pare a da, măcar pentru moment, rezultate. Dl. Victor Ponta creşte în sondaje. El, şi nu Pro România fiindcă, în mod real, partidul acesta nu prea cred să mai existe. Dacă mie, cât de cât interesat de viaţa politică a ţării, mi s-ar cere să enumăr alţi doi-trei membri din respectiva formaţiune politică, la un astfel de examen de abia dacă mi-aş aduce aminte de domnii Daniel Constantin şi Nicolae Bănicioiu care, în realitate, pe lista politicienilor români se încadrează la rubrica Şi alţii, cum stau oare lucrurile în rândul celor deja cuprinşi de lehamite?.

Se aude că PSD ar putea face pentru cele două rânduri de alegeri viitoare alianţă cu ALDE şi cu Pro România. Dacă ALDE nu mai poate aduce la masa voturilor mai nimic, o alianţă cu PSD fiind  însă obligatorie pentru ca domnii Varujan Vosganian, Călin Popescu-Tăriceanu şi doamna Steluţa Cătăniciu să mai aibă o minimă şansă de a se alege cu o nouă sinecură parlamentară (oare de ce nu este primit în fantomatica Academie a Oamenilor de Ştiinţă şi dl. Vosganian, ca o compensaţie pentru nenumăratele premii Nobel, visate, anunţate ca iminente şi, evident pierdute?), Pro România aduce procentele lui Victor Ponta. Substitutul perfect al haimanalei politice Liviu Nicolae Dragnea.

Interesant e că dl. Ponta a şi început sî emită pretenţii şi să împartă funcţii. Cere să fie susţinut în cursa pentru Primăria Capitalei în schimbul promisiunii că el o va susţine în lupta pentru dobândirea preşedinţiei României pe d-na Gabriela Firea.

O vorbă românească spune că nu e nebun cel care cere, ci cel care dă. Or, pentru moment, dl. Marcel Ciolacu nu  se arată dispus să dea nimic. Viitoarele alegeri prezidenţiale vor avea loc peste patru ani şi mai bine, cele pentru Primăria Capitalei peste doar câteva luni. Probabil în noiembrie. Până atunci dl. Marcel Ciolacu mai are de trecut hopul reprezentat de Congresul PSD. Care nu se anunţă defel a fi o adunare liniştită. Şefia partidului nu e nicidecum adjudecată. Mulţi pesedişti nici nu vor să audă de dl. Ponta. Cu atât mai mult să îl înghită pe post de peşte oceanic. În postura de candidat unic al Stângii la Primăria Capitalei. Dl. Ciolacu ştie foarte bine asta. La fel cum ştie că o înţelegere pe tema Primăriei Capitalei cu dl Ponta îi va anula orice şansă de succes la Congresul PSD din  august. Or, însuşi faptul că prin mintea d-lui Ponta s-a înfiripat ideea unui asemenea troc arată cât de imatur politic a rămas fostul premier al României.

Iată ce ce o nouă ascensiune a acestui Arturo Ui trebuie oprită.

P.S. Acest text nu se adresează hiper-activilor şi irespirabililor vânătorul/d.c. ioan stănilă, (cazuri clinice evidente), lucifer, herr, victor nagy, zâna-măseluţă şi, new entry, aspida.

Comentariu apărut concomitent pe site-ul contributors.ro şi pe blogurile adevarul.ro