Viaţă de propagandist

Dacă n-ar fi căzut regimul comunism, în decembrie ’89, acum ai fi ajuns secretar de partid cu propaganda pe sector sau, cu ceva pile, membru al Comitetului Central. Şi te-ai fi rugat la moaştele lui Ceauşescu. Dar ai avut noroc, te-ai orientat rapid.

Te-ai făcut enoriaş la o biserică. Adică, ai pus pe foc învăţăturile partidului şi ai îmbrăţişat flacăra vie a credinţei în Dumnezeu. Dar nu ţi-a fost de-ajuns să crezi, să te rogi şi să ierţi, ai simţit că trebuie să promovezi învăţăturile Domnului. Şi atunci ai început să clămpăneşti câte ceva din Sfânta Scriptură, arătându-le celor din jur cât de credincios eşti tu şi cât de puţin credincioşi sunt ei, adică nişte păcătoşi. Ostentativ. Vocaţia ta de propagandist ţi-a prins bine. Spiritul organizatoric şlefuit de partid l-ai pus în practică la procesiuni, dar mai discret, te-ai aşezat pe la coada procesiunii, să nu te prindă vreo televiziune în cadru. Discreţia ţi-a fost mereu apropiată: să păşeşti cu atenţie, să nu calci pe cineva pe bătături, să vorbeşti cumpătat, cine ştie cine te aude şi te notează. Atent la tot şi la toate! Tot cu spiritul ăsta ai strâns semnături pentru Referendum. Şi te-ai implicat trup şi suflet, cum se spune, în această acţiune istorică ce va curăţa poporul român de păcătoşi. România va avea, după victoria Referendumului, numai copii frumoşi şi sănătoşi, cum a proclamat trogloditul de Tudorel Toader, care a anunţat că va vota DA.

Şi după toată munca asta, ce-ai să faci după Referendum? Care va fi următorul tău proiect?

Uite că au mai rămas puţine ore până la deschiderea urnelor! Oricum, se va fura pe rupte la acest Referendum, deci n-are rost să te implici în această furăciune, nu-ţi dă voie credinţa ta să furi! Mai bine implică-te cu acelaşi zel şi du-te în Gara de Nord şi îndeamnă-i pe călători să voteze ca Toader. Puţin îţi pasă că trenurile care pleacă din gară put a pişat, pentru că acestea sunt trenurile României. Ţara este plină de closete mizere şi de propagandişti, unii se vând scump, alţii ieftin, dar tu o faci pentru popor, pentru viitorul ţării, pentru partid, pentru Dumnezeu. Sigur, există şi riscul să te trezeşti cu un şut în fund, nu din parte unui păcătos, ci de la un aurolac. Dacă în gară e prea mare promiscuitatea, du-te să clămpăneşti la „Plecările“ din Aeroportul Otopeni. Să le vorbeşti românilor despre credinţă, patriotism, dragoste de familie şi alte valori morale (de partid).

Şi după toată munca asta, ce-ai să faci după Referendum? Care va fi următorul tău proiect? (Este la modă să zici că ai un „proiect“.) Care va fi următoarea ta provocare? Vei lua în grijă vreun copil ai căror părinţii sunt plecaţi la muncă în străinătate? Să-l duci la şcoală, să-i dai să mănânce, să-l speli, că doar e un copil român, care face parte din poporul român! Sau te vei duce într-un spital de oncologie, să ai grijă de un copil lovit de boala asta cumplită? Trebuie să faci ceva cu spiritul tău organizatoric! Ah, am uitat, tu nu lucrezi din proprie iniţiativă, ci numai la ordin. Bine, atunci aşteaptă ordinul, să ai parte de un ordin plăcut pe unitate.