Vara vrajbei noastre sau când sexismul, rasismul şi naţionalismul îşi dau mâna

Discut anual cu studenţii mei la cursuri şi seminarii despre politica pronatalistă, controlul reproducerii din România lui Ceauşescu şi discursurile privind naţiunea.

Le spun că reproducerea biologică a naţiunii este extrem de importantă şi că rolul femeilor este esenţial în cadrul discursurilor etnice şi naţionale, iar când ideologiile naţionaliste se intersectează cu cele rasiste e cazul să deschidem şi mai larg ochii. Analizăm şi încercăm să înţelegem cum unii au cerut copii pentru că aveau nevoie de oameni muncitori, soldaţi, colonişti, că alţii au trecut de la mărimea unei naţiuni la „calitatea” ei, iar eugenia a fost instrumentul la îndemână. Bineînţeles, obişnuiesc să le dau exemple de prin diferite părţi ale lumii în care politicienii au „îndemnat” femeile, eufemistic spus, să aibă cât mai mulţi copii.

Ziua de marţi, 18 iunie, mi-a înmulţit posibilităţile de a exemplifica pentru că Preşedintele României, Traian Băsescu, a transmis femeilor să facă şi ele copii pentru că este o datorie patriotică pe care trebuie să şi-o asume şi ele odată. Eu aş zice că mitul rolului  „natural” al femeilor de a naşte copii a fost asociat cu cel al datoriei patriotice faţă de ţară. Lui, desigur i-aş adăuga şi o componentă de clasă pentru că Traian Băsescu a avut aceste recomandări în cadrul unei întâlniri cu reprezentante ale Clubului de Afaceri. Stimate domnule Preşedinte, aţi devenit personaj politic şi în materie de intervenţii pronataliste, vom discuta despre dumneavoastră şi aici, nu doar în contextul crizei financiar-economice şi a recunoaşterii „mămicuţelor” ca parte a „poporului”.   

"Nu aş vrea să vă întreb câte dintre dumneavoastră aveţi copii (...) «Faceţi, fetelor, un copil, că până la urmă este un act patriotic». Mă rog, cu asta mică am reuşit până la urmă, cu cea mare nu reuşesc (...) Cred că natalitatea este o misiune pe care şi femeile din România trebuie să şi-o asume. Scuzaţi-mă că o spun atât de direct", (sursa www.mediafax.ro)

Cuvintele acestea mi-au adus aminte de cele de mai jos, spuse nu de Traian Băsescu în anul de graţie 2013, ci de Nicolae Ceauşescu în 1972.   

„Fiecare trebuie să înţeleagă că are o răspundere faţă de societate, inclusiv răspunderea de a lăsa urmaşi. Nu este o problemă faţă de care să închidem ochii.” (Nicolae Ceuşescu, 1972 în Kligman, 2000, p. 62)

Asemănarea este, desigur, mare aşa cum poate vedea oricine, iar urmarea ar putea fi aceea că refuzul de a naşte copii reprezintă un gest antinaţional. Vă spun cu mâna pe inimă că am coborât cu grijă şi responsabilitate în adâncul fiinţei mele şi nu am găsit pe nicăieri că am o astfel de datorie patriotică faţă de neam. Nu sunt femeie de afaceri, dar mă gândesc totuşi că am studii superioare şi ar putea conta în analiza „calităţii construcţiei reproducerii”. Stimate domnule Preşedinte, nu am această datorie cetăţenească şi aş dori să înţelegeţi acest mesaj.   

În intervenţiile multor politicieni, nu se poate discuta despre natalitate fără ‚pericolul’ modificării structurii populaţiei. 

„Cum Dumnezeu femeia romă poate ţine cinci-şase copii, iar românca nu poate? E adevărat, ea nu este manager, femeia romă (...) Trebuie să mergem şi în zona cealaltă. Poate maternitatea este una dintre misiunile fundamentale ale femeii, asta mi se pare mie", a afirmat Băsescu  (sursa: mediafax.ro). 

Din nefericire, iar am avut senzaţia de deja-vu, nici acesta democratic pentru că recent o asociaţie din Timişoara a oferit 300 de lei pentru fiecare femeie de etnie roma care îşi va face o operaţie de sterilizare.

Revenind la „maternitatea este una dintre misiunile fundamentale ale femeii”, când domnia sa şi alţii vor înţelege rolul creşelor, al grădiniţelor, al concediului de creştere şi îngrijire a copilului făcut cu cap, când nu vom mai avea semne de întrebare dacă acestea sunt drepturi sau pomeni, vom purta o discuţie constructivă şi despre demografie. Nu e vorba doar despre concediu şi durata acestuia şi cuantumul indemnizaţiei, ci şi de cine ia de obicei concediul parental, mama sau tatăl? Care sunt consecinţele asupra carierei, salariului, promovării, pensiei? Există programe de reactualizare a competenţelor profesionale pentru persoanele care se reîntorc la muncă? Ce faci după concediu cu copilul în acele câteva luni înainte de a-l înscrie la grădiniţă (în situaţia în care poţi, desigur) ? Dar câte grădiniţe au program scurt şi cum este compatibil acest interval cu programul părinţilor? Câteva întrebări dificile care trebuie ridicate într-o discuţie şi analiză serioase. Şi nu am scris nimic de: bine bine, dar cu ce bani...? M-am săturat de intervenţii precum datoria femeilor este să. E, iaca, nu este să.  

Bărbaţii noştri din politică sunt sfătoşi. Îmi sare inima din piept când dau sfaturi despre natalitate şi despre comportamentul adecvat pentru femei. A mai fost un altul, Ludovic Orban care, desigur, tot la o întalnire cu femei le sfătuia să nu adopte stilul de a face politică al unor colege, nu dăm nume aici. Îmi pare mie că Traian Băsescu nu are intervenţii gratuite şi tocmai această lipsă mă nelinişteşte pentru că se apropie din nou „vara vrajbei noastre”. Mă întreb, oare discursul de marţi a redeschis drumul pentru iniţiativa legislativă defunctă a lui Marian Dugulescu-Sulfina Barbu? Nu de alta, dar Raluca Turcan şi-a manifestat interesul pentru acest proiect respins de Parlament. Ori, de fapt, anunţă o candidatură viitoare a unei femei la Preşedinţia României? Ori ce face Preşedintele este să se joace cu agenda mass-media şi să-i stabilească priorităţile departe de jocuri politice?

Oricum, aşa cum arată scena politică locală, vom mai avea parte de sexism, rasism, naţionalism. Nu doar la nivelul discursului, ci şi în legislaţie.