Ultimele bastioane

Dacă Dragnea pune mâna pe SRI, democraţia postcomunistă va fi o paranteză închisă. Subordonarea principalului serviciu secret este ultima etapă a tăvălugului care capturează cu brutalitate statul român de un an şi jumătate încoace. Cu un Manda la conducere, SRI va deveni poliţia politică a unui regim care a arătat la 10 august cum îşi tratează opozanţii. Nu e despre protocoale, e despre cine va număra voturile.

Ieşirea publică a directorului SRI, în contrast cu discreţia pe care şi-a impus-o Eduard Hellvig în cursul mandatului său, arată gravitatea atacului mafiei fesenisto-securiste. Serviciul Român de Informaţii şi Parchetul General sunt ultimele redute instituţionale care mai stânjenesc exerciţiul discreţionar al puterii. În cazul prăbuşirii lor, izolarea lui Klaus Iohannis va fi totală, preşedintele urmând să fie redus la un rol insignifiant, iar justiţia şi serviciile vor fi deturnate de la rostul lor, cu implicaţii extrem de grave pe termen lung asupra întregii societăţi şi a evoluţiei României.

A devenit limpede că Dragnea şi Tăriceanu vor ca soarta lui Augustin Lazăr să fie pecetluită după reţeta aplicată lui Kövesi. Procurorul general a rămas cel mai vehement apărător al independenţei justiţiei. Incomodează inflexibilitatea sa şi îngrijorează determinarea cu care a cerut anchetarea represiunii din 10 august. Pe o scară mai largă, activitatea Ministerului Public deranjează o vastă şerpărie de potentaţi ai tranziţiei, prin dosarul Revoluţiei, aflat în lucru. După ce dosarul Mineriadei a ajuns, anul acesta, în instanţă, activitatea procurorilor ameninţă nucleul dur al diriguitorilor fesenişti, cu toate implicaţiile la nivelul puterii văzute şi subterane de după 1989. Toxica reţea de interese care a jefuit România s-a mobilizat acum pentru subjugarea deplină a justiţiei. După DNA şi DIICOT, a venit rândul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Odată readus sub control politic, mafia securistă va putea acţiona în deplină impunitate.

Nu există, însă, putere absolută fără controlul serviciilor secrete. Iată de ce SRI este bastionul a cărui ocupare este stringentă pentru Dragnea şi generalii în rezervă grupaţi în spatele lui cu o sete imensă de revanşă faţă de directorul care i-a decuplat de la butoanele abuzurilor. Hellvig a pilotat SRI în stil occidental, reuşind să cureţe acest punct vital al statului de influenţele nocive şi să-l ţină în afara bătăliei politice. Cel care a denunţat protocoalele serviciului cu alte instituţii, punând capăt practicilor epocii Maior-Coldea, e atacat acum într-un caz construit grosolan, fără argumente. În fapt, „vina“ sa este refuzul de a-i preda SRI lui Dragnea.

Ne prăbuşim accelerat în epoca în care nu mai contează cine votează, ci contează doar cine numără voturile. De la Stalin citire.

Capul PSD ştie bine ce rol poate juca SRI, din vremea în care el însuşi şi-a construit cariera politică şi averea cu binecuvântarea serviciilor secrete. Transformarea SRI în poliţie politică îi va asigura lui Dragnea puterea pe termen lung. Nu cred că-şi imaginează cineva că alegerile vor mai fi libere în România odată subjugat serviciul de informaţii. Ne prăbuşim accelerat în epoca în care nu mai contează cine votează, ci contează doar cine numără voturile. De la Stalin citire.

Contextul este prielnic iureşului autoritarist. Putin e de 19 ani la putere, l-a depăşit pe Brejnev şi doar Stalin îl mai întrece ca longevitate la Kremlin în ultimul secol. Erdogan conduce cu mână de fier de 15 ani, egalând recordul la putere al fondatorului Turciei moderne, Atatürk. Viktor Orban a câştigat consecutiv trei rânduri de alegeri, fiind pe cale să devină cel mai longeviv premier din istoria Ungariei, performanţă deţinută de la sfârşitul secolului XIX de contele Kálmán Tisza.  

Desigur, tot acest palmares din jurul nostru e realizat pe bază de alegeri. Imaginaţi-vă, aşadar, cum va arăta România după înşurubarea mafiei fesenist-securiste la putere.

De Centenar, uneltele – conştiente sau nu – ale Rusiei fac ţara şi democraţia praf. Chiar nu le poate opri nimeni?