Trebuia arestat Gheorghe Nichita?

Poate cazul Elena Udrea să fi stârnit atâtea discuţii şi valuri de cereneală, precum cele provocate de Gheorghe Nichita. Internetul a luat pur şi simplu foc, invadat de comentarii, opinii, păreri, care de care mai argumentate, mai la obiect sau pe lângă.  Şi e bine că este aşa. Este bine că pentru opinia publică, fie şi doar virtuală, nu există subiecte tabu. Comentează orice eveniment.

Este bine şi că oficialii statului român s-au obişnuit să analizeze aceste opinii, nu de alta dar noiembrie 2014 a arătat că alegerile  se pierd şi se câştigă şi, sau mai ales, pe internet.

Ce este neobişnuit în cazul Gheorghe Nichita, de a stârnit valuri de comentarii?

Este primul corupt din dragoste.

Dincolo de amuzanta caracterizare, este cel puţin hilar ca un primar de mare municipiu, de trei mandate în funcţie, cu zeci de milioande euro pe mâna, să fi fost agăţat pentru  comportament de june îndrăgostit, cam gelos şi doritor să-şi păstreze amanta. In rest, a fost de o corectitudine impecabilă!

Sigur, folosirea instituţiilor statului în spionarea amantei şi, mai ales legătura cu clanul de interlopi al Cordunenilor, au stat la baza acuzaţiilor. Altfel, aventurile amoroase ale şefilor PSD şi primari de urbe importantă nu intră în sfera de acţiune a DNA. Putea să-şi savureze liniştit aventura, sau să înghită terminarea ei.

N-a găsit DNA nimic altceva suspect în activitatea de primar a lui Nichita, sau acesta era doar capătul firului de care urma să tragă până de la descâlcirea lui completă?

Trebuia arestat preventiv?

Majoritatea comentatorilor spun că da,  dacă nici Nichita nu reprezintă pericol social, atunci nu mai ştim cine altcineva reprezintă.

În Codul de Procedură Penală se prevede arestarea preventivă pentru foarte multe infracţiuni, printre care şi corupţia, dar în următoarele condiţii:

„pe baza evaluării gravităţii faptei, a modului şi a circumstanţelor, se constată că privarea sa de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică”.

Ce înseamnă „pericol pentru ordinea publică” este iarăşi discutabil, este un concept extrem de elastic, rămâne la aprecierea judecătorilor, care  spun mereu în motivări că s-a impus arestarea preventivă pentru a înlătura „sentimentul de teamă sau nesiguranţă” pe care-l resimte societatea, dacă cel propus pentru arestare ar fi rămas în libertate.

Cu „sentimentele” astea ale societăţii e uşor să te joci, că nu ştie nimeni care sunt şi cât sunt de ample! Ca şi „suspiciunile rezonabile”. Ce e rezonabil şi ce nu, iarăşi poate duce la discuţii interminabile!

Aşa că, până la urmă, doar conştiinţa judecătorilor, presupuşi, ab initio,  cinstiţi şi incoruptibili (?), poate decide cine e pericol public şi cine nu.

Şi nu putem spune că toate deciziile au fost unitare şi comandate de acelaşi respect pentru lege!

Să revenim la primarul Nichita.

În lumina celor de mai sus, judecătorul a decis că nu reprezintă un pericol pentru ordinea publică, că nu-şi va  exercita influenţa malefică asupra altor femei (i-a ajuns o experienţă!) sau persoane, că cercetarea sa se poate face şi în libertate, sub control judiciar.

Judecătorul de drepturi şi libertăţi nu intră pe fondul cauzei, are un termen extrem de scurt pentru a răsfoi mii de pagini ale unui dosar, are mai multe dosare în aceeaşi zi, aşa că, în stagiul acesta al cercetării,  îi este foarte greu să decidă în cunoştinţă de cauză dacă cererile procurorilor sunt întemeiate sau nu.

Unii judecători merg direct pe mâna procurorilor, alţii pe flerul şi experienţă proprie, ascultă şi susţinerile împricinaţilor şi avocaţilor lor, şi decid într-un fel sau altul. Există şi faza contestaţiei, în care alţi doi judecători se apleacă asupra speţei. Dacă cei doi nu cad de acord, merge dosarul şi la un complet de trei, suficiente ocazii de control şi verificare a unei decizii.

Există discuţii interminabile şi asupra împrejurării că arestarea preventivă a devenit din excepţie,  regulă. Că unii suspecţi sunt prea uşor arestaţi preventiv, alţii nu.

În 2014, 130 de arestaţi preventiv au stat în închisoare degeaba. Au fost achitaţi, până la urmă, dar cu daune în planul vieţii personale, a imaginii publice, a jobului şi carierei, incalculabile. Este acesta un cost acceptabil pentru justiţie?

Aşa că, fiecare îşi face propria opinie şi părere, cum e bine că se întâmplă într-o democraţie.

Problemă cât casa a PSD

Aici e principala miză  politică a cazului Nichita. După rezoluţia privind integritatea, a ultimului Consiliu Naţional, vicepreşedintele PSD, Gheorghe Nichita nu are cum să mai rămână în funcţie.

Corupţie, necoruptie, imaginea publică a liderului PSD, primar de Iaşi, este pulbere. Şi nu pentru că la 59 de ani se îndrăgosteşte de o femeie de 33 de ani, ci pentru că a folosit instituţii ale statului în scop personal şi s-a mai folosit şi de clanul Cordunenilor pentru a-şi rezolva problema personală.

Dacă PSD şi Victor Ponta nu înţeleg cât de gravă, politic vorbind, este această parte a cazului, pot să-şi ia adio de la voturile ieşenilor.

Fără demisia imediată a lui Gheorghe Nichita, din funcţiile politice deţinute, rezultă că rezoluţia de integritate  adoptată e praf în ochii populaţiei, că PSD nici nu are de gând să se schimbe vreodată.

Numirea noului şef al DIICOT

O altă dilemă apare pentru proaspătul propus de către ministrul justiţiei,  la şefia DIICOT, Daniel-Constantin Horodniceanu, şef DIICOT - Serviciul Teritorial Iaşi, care urmează să susţină pe 4 mai interviul în faţa CSM, pentru acordul de numire în funcţie, de către preşedintele Klaus Iohannis.

Dacă ştia dl Horodniceanu ce se întâmplă în Iaşul pe care-l păstorea, cum ştia toată lumea, şi n-a luat nicio măsură, e grav. Dacă nu ştia, e la fel de grav.

Nu merg până acolo să spun că decizia DNA de a activa acum cazul Nichita are vreo legătură cu numirea dlui Horodniceanu, deşi orice este posibil.

Ce va face preşedintele Iohannis? Cred că are o mare problemă de decizie politică.

În concluzie,  deciziile de cercetare în libertate,  în speţe fără violenţă şi pericol public iminent, sunt mai corecte, în opinia mea,  comparativ cu arestarea tuturor suspecţilor, indiferent ce-ar fi făcut.

Problema politică a PSD este enormă, şi trebuie rezolvată imediat, iar Klaus Iohannis trebuie să cântărească cu multă grijă decizia pe care o va lua în cazul numirii şefului DIICOT.