Transnistria este tot pământ românesc, ca şi Basarabia

România Unită trebuie să facă un pas decisiv înainte

Un deputat ucrainean lansează tema acaparării Transnistriei de către Ucraina în cazul reunificării României cu Basarabia. Ca de la deputat român la deputat ucrainean îi transmit că şi Transnistria este tot pământ românesc, la fel ca toată Moldova. Restul separaţiunilor sunt artificiale şi conjuncturale.

La o emisiune recentă de la TVR Timişoara, unde am fost invitat, am fost întrebat de ce mi-am intitulat cartea, publicată anul trecut, ”România Unită”. Mai avem noi o problemă cu unirea? În mod evident, da. Atâta timp cât părţi semnificative din teritoriul românesc se află în altă parte, da, trebuie să luptăm în continuare pentru România Unită, pe care trebuie să o desăvârşim. Aceeaşi problemă, a unirii, apare însă şi în plan intern, atunci când extremiştii maghiari neagă Unirea de la 1918 şi cer protectoratul Ungariei pentru Transilvania. O cerere de altfel similară a făcut deputatul ucrainean Eduard Leonov pentru Transnistria care, în opinia sa, ar trebui să intre sub protectoratul Ucrainei. Dacă năstruşnica sa idee a fost inspirată de Tokes, avem încă o dovadă a nocivităţii acestui personaj public pentru România.

Teritoriile româneşti nu au nevoie de protectoratul niciunui stat străin, că nu mai suntem în epoca colonialistă, iar dreptul popoarelor la autodeterminare şi la un stat naţional propriu a devenit recunoscut la nivel internaţional.

Revenind la Transnistria, aceasta aparţine de iure Republicii Moldova pe care sperăm să o aducem acasă. Nu o să o aducem trunchiată, ci întreagă, indiferent ce pretexte va invoca Ucraina pe această temă. De altfel, Ucraina ne-a mai făcut probleme şi cu platoul continental al Mării Negre, dar succesul diplomaţiei româneşti şi profesionalismul actualului secretar de stat în MAE Bogdan Aurescu a făcut ca României să i se facă dreptate la Haga, în 2009.

Ce mi se pare şocant este felul în care unele state din preajma României stau la pândă, aşteptând orice ocazie să mai rupă o bucăţică din ţara noastră, să mai pună mâna pe un kilometru pătrat de teritoriu românesc. Sau, dacă nu pot revendica teritorii, să şi le asume de dinăuntrul ţării noastre prin forme mascate de autonomie şi protectorat, aşa cum încearcă să facă Ungaria. Statul român trebuie să fie mereu cu ochii pe unii dintre vecinii săi care nu se împacă nicidecum cu gândul că aici este o ţară cu drepturi şi cu teritorii inalienabile. Şi care are dreptul legitim să se reîntregească, pentru că a pierdut din cauze istorice nedrepte nu teritorii ocupate samavolnic, aşa cum a fost cazul Ungariei cu Transilvania, ci tărâmuri legitim româneşti, locuite de români din cele mai îndepărtate veacuri.

 România trebuie să-şi asume riscul de a fi deranjantă afirmându-şi public dreptul de a fi întreagă, conform cu dreptul său istoric şi natural. Noi nu am ocupat teritoriile altora, ci le vrem doar pe ale noastre înapoi. Românii au dreptul să fie protejaţi în interiorul graniţelor statului român. Iar dacă acest lucru nu place unor vecini, nu au decât să se supere. Teritoriile româneşti nu au nevoie de protectoratul niciunui stat străin, că nu mai suntem în epoca colonialistă, iar dreptul popoarelor la autodeterminare şi la un stat naţional propriu a devenit recunoscut la nivel internaţional. Cât despre Ungaria, ea nu are niciun drept asupra Transilvaniei pentru că aici românii au fost de dintotdeauna locuitorii de drept. Restul a fost istorie de stăpânire forţată care nu se va mai repeta, oricât ar cânta sfârşitul României Unite unii extremişti pe banii Budapestei.