Traian Băsescu şi Victor Ponta nu trebuie să se oprească

Traian Băsescu şi Victor Ponta nu trebuie să se oprească. Trebuie să continue. Şi îmi doresc ca amândoi să aibă forţa, energia, timpul de a merge mai departe. E singura noastră şansă. Fără ei şi fără confruntarea lor nu ne vom da seama cât de jos se poate ajunge.

Ar fi păcat să îi oprească cineva – chiar şi un gând cuviincios. Să continue să ne arate ce se poate întâmpla atunci când eşti Preşedinte şi Prim-ministru, într-o ţară în care mai sunt voci ce pot să găsească, ba unuia, ba altuia argumente raţionale pentru ultimele ieşiri în spaţiul public.

Dar eu vreau să nu se oprească. Cei doi să meargă până la capăt, ca să ne putem ridica. În sfârşit, a apărut o speranţă. Datorită şi mulţumită, chiar şi graţie ieşirilor lor, avem şansa să ştim de cine nu mai e nevoie în politică. Asta dacă mai vrem să contăm ca ţară, ca oameni, în calitate de cetăţeni europeni. Pentru că ceea ce oferă aceşti doi mahalagii de palate e dincolo de imaginaţie.

Vreau ca seară de seară – se poate şi la matinalele din zori – Traian Băsescu să ne facă horoscopul. Să ne spună cine se îmbuibă cu carne în Postul Mare, care bărbat exasperat de scorpia de nevastă caută un „cuib“ mai primitor, mai puţin ghinionist. Să defileze de gât cu corupţii pe care el, acest Cid, acest simbol al Dreptăţii, Cinstei şi Onoarei, îi prinde înaintea Justiţiei independente, să îi dea în mama, tatăl şi bunicii lor de nenorociţi pe toţi cei care au vreun gând să îi deranjeze familia, să se atingă de onoarea lui de familist. Să demaşte toţi feseniştii, să ne spună despre apucăturile marinăreşti, el, sihastrul de la Cotroceni, un model de preacuviinţă şi purtare adânc creştinească.

Să preia apoi microfonul prea-umilul şi degrabă băgătorul prin puşcării, Victor Ponta. Să se dedea la vorbe crude despre celulele care îi aşteaptă pe unii, să le dea speranţă altora că le va face „dreptate până la capăt”, să dea „live” mutarea dintr-o clădire în alta, în căutarea celui mai confortabil buncăr, să ne arate şedinţele cu designeri de buncăr şi să ne arate cum sprinţar aleargă spre dealul Cotroceniului.

Până în ziua când altă generaţie se va scutura de această mocirlă şi chiar va începe sa reconstruiască România.

E păcat să se oprească cei doi. Ar fi necesară o ordonanţă de urgenţă sau un decret prezidenţial care să pedepsească orice cetăţean inconştient care îşi ocupă timpul cu altceva decât să îi privească pe ei şi să îi asculte. Trebuie ascultaţi! Fără oprire, până în noiembrie. Poate atunci vom şti exact cine şi de ce nu mai are voie să ajungă în nici o funcţie publică. Ei sunt doar matricea pentru alte modele, care se dau buni de tot de ales. Dacă nici aşa nu ne dăm seama ce votăm şi ce alegem, merită să coborâm până la fundul mlaştinei ca ţară. Până în ziua când altă generaţie se va scutura de această mocirlă şi chiar va începe sa reconstruiască România.

Cu astfel de oameni, cu aşa un limbaj, cu aşa caractere, cu aşa lipsă de etică politică, cu aşa penurie de valori, nu poţi să construieşti nici măcar o cocioabă care să reziste la prima suflare a lupului, cu atât mai puţin o ţară.