Culmea este că directorul instituţiei, Virgil Ştefan Niţulescu, este foarte senin cu privire la implicaţiile acestei aşa zise expoziţii, el declarând presei că aceasta are ”un caracter ironic”. Ironii să facă directorul MNŢR cu manele la el acasă, dacă are plăcerea, nu într-o instituţie de cultură românească. Cu ce drept transformă acest individ Muzeul Ţăranului Român în Muzeul Manelistului, după ce a încercat să-l transforme în Muzeul Homosexualului?

Cumva acest director neruşinat va demisiona din cauza acestei expoziţii? Nici vorbă. Cumva Ministerul Culturii va sancţiona pe cineva? Nici atât. Vom încasa din nou, fără reacţie la nivelul societăţii, o imensă palmă, iar MNŢR va deveni o ruşine. Se va adăuga, nici o problemă, la multe alte asemenea afronturi aduse sensibilităţii şi culturii noastre, precum promovarea homosexualităţii în cadrul aceluiaşi muzeu, sub oblăduirea aceluiaşi director. Care a fost oprită doar prin proteste publice. Atunci hai să protestăm din nou, pentru că altfel cine ştie ce ne va mai prezenta sub etichetă de cultură acest iresponsabil de director. Sper ca la acest protest să se alăture şi oamenii de cultură, ei ar trebui să fie cei mai afectaţi de deturnarea sensului MNŢR şi de transformarea lui în pubelă. 

A epuizat Muzeul Ţăranului Român toată cultura tradiţională şi acum are nevoie să aprofundeze manelele? Ce legătură există între manele şi cultură, între manelişti şi artă, între Adi Minune şi tradiţia românească? Cum să-i aşezăm alături de creaţiile artei populare româneşti pe Florin Salam, Adrian Minune, Vali Vijelie, Carmen Şerban, Cornelia Catangă, Marian Mexicanu’, Liviu Puştiu, Dan Bursuc şi Nicolae Guţă?

Sunt profund dezgustat de această deturnare a sensului unui muzeu al creaţiei populare şi transformarea lui în expoziţie de gunoaie, pentru că orice kitsch asta înseamnă, etimologic, gunoi. Iar instituţiile de cultură primesc bani de la bugetul statului ca să promoveze frumosul, educaţia şi ideile înalte, nu ca să ne împroaşte cu monstruozităţi şi cu urât. Suntem sătui de acestea, pentru că oricum ne invadează din toate părţile. Măcar cultura trebuia ferită de degradare şi murdărire.

A epuizat Muzeul Ţăranului Român toată cultura tradiţională şi acum are nevoie să aprofundeze manelele? Ce legătură există între manele şi cultură, între manelişti şi artă, între Adi Minune şi tradiţia românească?

Într-o ţară în care valorile ar fi respectate, directorul acestui muzeu nu numai că ar fi demis a doua zi de la aflarea acceptării acestei expoziţii incalificabile, dar ar dispărea din peisajul cultural definitiv, ar deveni persona non grata, nu l-ar mai angaja nimeni în acest domeniu de teamă să nu îşi mânjească reputaţia. Pot să pun pariu că la noi va rămâne în continuare director, ba se va şi mândri cu ceea ce a făcut. După care ne putem aştepta la alte expoziţii la fel de glorioase cu droguri, crime şi violuri, într-o notă ironică, bineînţeles, în continuitatea tradiţiei ţăranului român pe care MNŢR o reprezintă. Horia Bernea trebuie că se întoarce în mormânt. Lângă Crucile şi icoanele sale – vorbind de creştinătatea şi răstignirea poporului român, vor trona maneliştii în foiţe de aur, ca semn al distrugerii culturii române.

Ruşine, MNŢR! Ruşine, domnule director, deşi domn nu e un cuvânt potrivit. Sper să vină vremea când asemenea jigniri aduse bunului simţ şi respectului faţă de cultura română să fie pedepsite cum se cuvine! Am putea începe de acum.

Dar directorul MNŢR are şi realizări deosebite. De exemplu, pe 24 iunie, de Ziua Iei Româneşti, MNŢR a ”celebrat” tradiţia artei vestimentare a poporului român în spate la Institutul Francez din Bucureşti, printre mese, bere şi distracţie, astfel încât horea din gâtlej a interpretei maramureşence venite special pentru eveniment abia se auzea de veselia petrecăreţilor, iar filmarea de arhivă care urma să fie proiectată pe peretele exterior al sălii de cinema ”Elvire Popesco” a Institutului, iar nu înăuntrul cinematografului, a avut probleme tehnice, motiv pentru care vizitatorii au plecat acasă.

Dacă directorul MNŢR înţelege prin sărbătoare românească bâlci, şi-a greşit menirea, trebuia să se facă circar sau, de ce nu, impresar de manelişti, că tot are o atracţie fatală pentru subiect. Pentru că a transformat sărbătoarea Iei Româneşti exact într-un spectacol de prost gust după modelul manelistic, fără nicio organizare, într-un haos total, cu un dispreţ greu de suportat faţă de decenţa şi sacralitatea iei româneşti. Înţeleg din acţiunile sale că acestui director îi este ruşine cu tradiţia românească şi o tratează ca pe o obligaţie neplăcută, spre deosebire de tablourile maneliştilor care vor figura la loc de cinste în muzeu.

Nu-i doresc acestui director - sper că nu pentru multă vreme - ca memoria lui să fie ”cinstită” de urmaşii săi, atunci când va veni vremea, aşa cum a ”onorat” el memoria poporului român şi sacralitatea artei sale la Ziua Iei Româneşti şi aşa cum ne onorează pe noi toţi prin acceptarea tablourilor cu manelişti în chiar interiorul MNŢR.