Sfaturi pentru forţele politice de dreapta

Urmăresc scena politică internă şi externă de 50 de ani, nu am planuri de viitoare carieră politică, nu am avut şi nu am funcţii de conducere în PMP. Tot ce vreau este să contribui la adevărata „moştenire” cu care suntem datori cu toţii: o Românie mai bună, mai curată, mai demnă şi mai bogată.

Anul acesta electoral are miza enormă a alegerii drumului de urmat. Există riscul ca  PSD să ocupe funcţia de preşedinte, majoritatea parlamentară, guvernul şi atunci ne întoarcem în perioada neagră a „unui sistem neofeudal de „parazitare” a sectorului public în primul rând şi de control a părţii mai puţin dinamice, mai puţin modernizate, mai înapoiate a societăţii româneşti. Scopul fundamental este accesul permanent la resursele publice şi drenarea acestora către utilizări private/de grup”, cum bine spune Victor Giosan.

Ar fi de adăugat încălecarea justiţiei de către sistemul mafiot, care scăpase, oarecum, de sub cizma sa. Reintoarcerea in era Cătălin Voicu.

Că aşa stau lucrurile ne arată şi ultimele dezvoltări din viaţa politică şi socială.

Conform Hotnews, pe 23 octombrie 2012, procurorii Parchetului General anunţau începerea urmăririi penale faţă de 24 de persoane, preşedinţi ai secţiilor de votare. După venirea lui Tiberiu Nitu ca şef peste procurori, în mai 2013, cei 24 de responsabili au fost scoşi de sub urmărire penală. Este clar. Tiberiu Niţi („NUPU”) a început să pună în aplicare ordinele lui Victor Ponta.

Directorul Penitenciarelor din România tocmai ce a emis un ordin ce anulează restricţiile şi condiţionările importante pentru acordarea permisiilor puşcăriaşilor. De acum, orice deţinut care îndeplineşte „condiţii” ştiute doar de director şi de şefii lui va putea pleca acasă, oricând, oricât şi oriunde. Ofranda regimului PSD adusă baronilor ajunşi în puşcărie.

Se pregăteşte Legea amnistiei şi graţierii, care va scoate în societate zeci de mii de puşcăriaşi, în frunte cu baronii şi clientela PSD. Cu ce preţ, vom vedea şi auzi. Că doar nu pe gratis!

Dinspre economie, numai de bine, în gura lui Victor Ponta. Creştere economică record, dar cum se face că a fost însoţită de trei rectificări bugetare negative, de 35 de taxe şi impozite noi şi, bomboana pe colivă, creşterea accizei la combustibil, care va arunca în aer preţurile, taman în camania electorală pentru europarlamentare. Victor Ponta îşi încearcă norocul cu acciza. S-ar putea să-l fi părăsit.

Noua ministresă a finanţelor e mai sinceră. Fără această acciză s-ar putea să nu putem plăti pensii şi salarii. Gravă eroare, să dea din casă adevărul. A şi fost taxată de premier: „ea săraca, încearcă şi ea, eu sunt traducătorul”.

Ar fi multe de „taxat şi tradus”, dar să trecem la subiect.

Greşeală fundamentală a forţelor de dreapta ar fi să-şi fure unii altora electoratul, acel 33% care s-a prezentat, de bine de rău, la vot şi a votat cu dreapta în 2008. Obiectivul principal ar trebui să fie aducerea la vot a unui segment important din absenţii la procesele electorale, circa 60%.

Ce doresc aceştia? O nouă clasă politică, o nouă viziune în conducerea României, cu preţ pe integritate, stat de drept, intrare în lumea civilizată, demnitate şi trai decent.

Aducerea voturilor şi votanţilor de către primari, contra sacoşe şi promisiuni, „maşinăria” de adus de voturi, vechea paradigmă de a câştiga alegeri, trebuie să dispară. Pentru că adui câteva procente, dar pierzi zeci de procente, de la cei care vor sta acasă, văzând că nimic nu se schimbă în „obiceiurile” politice. Ce-i de ales?

Stânga politică mizează pe un nucleu dur, asistaţi social sau care aşteaptă pomană de la stat, nu are probleme în a-şi aduce voturi cu „maşinăria” de partid. Este chiar avantajată de absenteişti, ale căror voturi s-ar duce mai degrabă spre dreapta, fiind vorba de antreprenori, oameni de afaceri şi salariaţii acestora.

Aceştia aşteaptă proiecte pentru un stat minimal, mai suplu, cu mai puţină birocraţie, cu scăderea masivă a cheltuielilor de funcţionare a statului, cu investiţii masive în infrastructură.

Astfel de proiecte i-ar aduce la vot pentru partide de dreapta. Au astfel de proiecte partidele de dreapta? Nu se văd!

Să ne reamintim anul 2000. Trei candidaţi de dreapta, Stolojan, Petre Roman şi Isărescu s-au canibalizat între ei şi, drept consecinţă, a intrat în turul doi Vadim Tudor. În aceste condiţii a câştigat „en fanfare” Ion Iliescu, ne-am dus în număr mare la vot să nu cumva să câştige tribunul.

Vrem sa se repete scenariul şi anul acesta?  Lecţia anului 2000 trebuie reamintită de sute de ori, până o înţeleg toate partidele de dreapta.

Diferenţele dintre ele nu sunt ireconciliabile, sub spectrul „ocupării” României de către PSD pentru următorii 10 ani.

PNL va scăpa, aproape sigur, de Crin Antonescu, care a reiterat că va demisiona dacă PNL nu obţine cel puţin 20%. Aşa cum arată sondajele acum e puţin probabil să treacă de 15-17%. Mai ales după aventura „iubirii” cu PSD.

Antonescu a înţeles, într-un târziu, că „PSD fură, dar fură tare”. A înţeles eroarea pe care a făcut-o intrând în concubinaj cu stânga şi înţelege să plătească cu propria funcţie această eroare. Fără Antonescu, Fenechiu, Rusanu, Chiuariu, prin puşcării sau condamnaţi, PNL poate deveni frecventabil pentru forţele de dreapta.

PDL o are pe Monica Macovei, cap de listă la europarlamentare, iar despărţirea de Băsescu şi un scor slab pe 25 mai l-ar putea aduce cu picioarele pe pământ. Are experienţa guvernărilor succesive, buni specialişti, un bazin electoral constant şi fidel.

PMP beneficiază de susţinerea preşedintelui Băsescu, a ajuns la 10% din intenţiile de vot, dar electoratul aşteaptă să vadă un altfel de partid, o altă clasă politică, cu proiecte noi, cu poziţionări originale în problemele fundamentale care macină societatea românească, de la corupţie, evaziune fiscală, economie slăbită. Aşteaptă să vadă integritate, oameni nepătaţi şi calificaţi, care să nu fi fost legaţi de guvernările trecute. Doar legătură cu Băsescu mi se pare insuficientă, în condiţiile în care acesta va părăsi funcţia importantă de la Cotroceni.

Elena Udrea are pe nedrept o presa ostilă, chiar şi de dreapta, fără urmarire penală împotriva ei nu are ce să i se reproşeze. E bun organizator al infrastructurii teritoriale de partid, are experienţă politică, iar eventuale „mondenităţi şi frivolităţi” nu sunt criterii de evaluare a unui om politic. Greşesc cei care o cântăresc în acest registru.

În scenariul cel mai optimist pentru dreapta, la europarlamentare: PNL-17%, PDL-17%, PMP-12%, FC-5%, cu redistribuiri, există posibilitatea basculării majorităţii parlamentare după 25 mai, aşa încât USD să fie oprit din acţiunea de întoarcere a României în era hoţilor şi corupţilor, prin moţiune de cenzură.

Dacă nu, un candidat comun la prezidenţiale este obligatoriu. Să nu repetăm scenariul din 2000.

Cum principiile şi valorile de dreapta sunt comune, esenţială acum este evitarea atacurilor reciproce şi orientarea partidelor de dreapta spre atragerea electoratului nedecis.

Nu cred că luptele politice trecute sunt aşa de toxice încât nu mai e loc de înţelegere pe obiective majore. Pentru că miza este prea mare.

Viitorul României în următorii 10 ani.