Se tulbură apele în PNL

Apropierea datei la care electoratul va fi chemat la urne spre a-i alege pe viitori primari, preşedinţi de Consilii judeţene, consilieri municipali, locali şi judeţeni pare mai degrabă să tulbure apele în PNL decât să le limpezească.

Partidul dă semne că se pregăteşte să achite costurile care par a fi destul de pipărate ale unei unificări poate neinspirate, în orice caz nedusă la timp până la capăt dintre vechii penelişti şi etern guralivii pedelişti. Aceştia din urmă obişnuiţi să bată cu pumnul în masă şi să câştige.

Dacă arunci o privire, fie şi numai superficială, pe hotărârile PNL, hotărâri făcute publice luni, mai exact pe lista de candidaturi la primăriile de sector ale municipiului Bucureşti, privire de pe urma căreia compari persoanele ce au fost desemnate să candideze şi procentele cu care feluritele sondaje le creditau, observi fără mari probleme că la mijloc a fost un târg în lege.

Mai observi, şi tot fără dificultate, că mult invocata Comisie de unificare a trebuit să funcţioneze foarte adesea asemenea uneia de împăciuire. Numai astfel s-ar putea explica de ce pentru primăria sectorului 1 doamnei Diana Tuşa, veche penelistă, mult mai activă şi mai bine cotată în sondaje, i-a fost preferat fostul ministru pedelist, Alexandru Nazare. Şi tot numai astfel se explică de ce pentru postura de candidat la sectorul 4 s-a optat pentru actualul primar general interimar, penelistul Răzvan Sava, cu toate că sondajele îl arătau a deţine poziţia a treia, înaintea lui situându-se, conform Hotnews, până şi „exoticul” Honorius Prigoană.   

Pe listele de candidaţi apar nu doar persoane, ci şi „personaje” în toată regula. Chiar mai exotice decât sus-numitul Prigoană şi cu un plus de pedigriu. Aşa cum e cazul parlamentarului Dan Cristian Popescu, băiat de familie bună, un fel de fils à papa şi à maman, prin 2013 încă reprezentat al firavei formaţiuni Forţa civică. Atunci şi în acea ipostază domnul în cauză s-a făcut remarcat prin feluritele lucruri trăznite spuse prin forul legislativ al ţării. Cea mai caraghioasă dintre propunerile alesului, azi cu veleităţi de primar de sector, fiind aceea vizând desfiinţarea ICR. Neplăcută ocazie pentru mine de a-i dedica noului domn Goe un perdaf în editorialul Un accident numit Popescu, editorial publicat pe adevărul.ro la data de 8 noiembrie 2013. Din care nu aş schimba azi nici un singur cuvinţel. Deşi ar fi multe de schimbat pe la ICR.

De împăciuiri pare să fie foarte curând nevoie şi atunci când vine vorba despre conducerea „la vârf” a PNL. Luni înregistrându-se primele contre verbale serioase între „viitorul premier” mereu în stand by, Cătălin Predoiu, şi co-preşedinta partidului, Alina Gorghiu. Tema disputei reprezentând-o o posibilă, dar dilmatică alianţă electorală punctuală între PNL şi Mişcarea Populară. Alianţă al cărei rol ar fi acela de a oferi oarecare garanţii de victorie în faţa iminentei primejdie a câştigării Primăriei generale a Bucureştiului de către PSD. 

Atât doamna Gorghiu cât şi dl. Predoiu par să fi înţeles deja foarte bine că substituirea candidaturii inodorului, incolorului, insipidului, dar bogatului domn Cristian Buşoi cu mult mai impetuosul Ludovic Orban nu a înlăturat deloc primejdia cu pricina.  Atât doamna Gorghiu cât şi dl. Predoiu au băgat de seamă că în vreme ce zisa „stângă” merge în alegeri unită, „dreapta” se risipeşte între candidaţi de partid şi candidaţi independenţi.

Mai greu de spus, cel puţin în momentul de faţă, e dacă o alianţă între liberali şi „popularii” lui Băsescu, identificaţi în totalitate cu personalitatea fostului preşedinte, va fi sau nu productivă.

Sigur e faptul că o alianţă cu dl. Băsescu şi partidul domniei sale nu va fi chiar foarte pe placul electoratului tradiţional penelist. Electorat cu trecut uselist. Numai de reînnoirea argumentelor celor ce acuză partidul că ar fi „băsist” sau „cripto-băsist” nu e nevoie în acest moment şi numai ele nu îi mai lipsesc PNL-ului.

Pe de altă parte, e cum nu se poate mai clar că vechiul slogan brătienist Prin noi înşine! nu se arată a fi prea productiv în anul de graţie 2016. Decontând-se catastrofal pe data de 5 iunie.

Doamna Gorghiu a calificat afirmaţiile d-lui Predoiu, aşa cum se obişnuieşte în astfel de cazuri, drept „opinii personale”, neasumate de conducerea Partidului. Nu ştim la această oră dacă aceste „opinii personale” nu vor genera în viitor dispute încă şi mai pronunţate. Dispute în care vom vedea lipsurile unificării sau, mai corect spus, ale unificării neduse până la capăt. O unificare mai degrabă simulată decât reală. Oricum, negeneratoare de aşteptate empatii. Siguri suntem de un singur lucru. Că de data aceasta şi în acest context electoral vechea zicală „când doi se ceartă, al treilea câştigă” se nuanţează. În negru. Un negru care va deveni încă şi mai negru.  

Aceasta în cazul în care câştigătorul va fi PSD/Gabriela Vrânnceanu-Firea, iar perdantul, cel în capul căruia se vor sparge toate relele din lume, Ludovic Orban. Care îşi joacă acum viitorul în politică şi în viaţa publică.