Se alege oare praful din politica externă a României?

Mi se pare extrem de important detaliul că manifestaţiile cu participare consistentă ce au avut loc ieri seară în Bucureşti şi în alte câteva mari oraşe ale ţării au avut un dublu obiectiv.

Ele au dat expresie protestului la adresa samavoloniciei pe care şi-o îngăduie majoritatea parlamentară şi coaliţia guvernamentală PSD-ALDE în privinţa legilor justiţiei pe care le modifică în folos propriu, dar şi îngrijorării faţă de atitudinea din ce în ce mai anti-europeană a unei consistente părţi a politicienilor  României.

Enumăr în cele ce urmează câteva situaţii extrem de îngrijorătoare înregistrate în mai puţin de o lună. Parlamentarii majorităţii ignoră, încalcă din ce în ce mai iresponsabil mesajele critice venite de la Bruxelles, iar ministrul Justiţiei. Dl. Tudorel Toader, profesor universitar şi rector suspendat al Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi se străduieşte jalnic să manipuleze opinia publică  minimalizând în cel mai mincinos chip cu putinţă importanţa semnalelor de alarmă trase de GRECO. Â

Ministrul de Externe, matusalemicul Teodor Meleşcanu, îşi îngăduie să ţină seama în exclusivitate de ordinele şefilor săi politici, cărora le datorează nemeritatul portofoliu şi dă ordin, fără a se consulta cu preşedintele Klaus Iohannis, ca România să nu voteze, alături de Ungaria şi Cehia, o declaraţie a Uniunii Europene referitoare la refuzul de mutare a ambasadelor  ţărilor membre de la Tel Aviv la Ierusalim.

D-na prim-ministru Viorica Vasilica Dăncilă îşi îngăduie gestul, situat în afara oricăror uzanţe diplomatice, de a anunţa pe cont propriu, că aşa îi trece domniei-sale prin tărtăcuţă, o posibilă vizită a Papei Francisc la Bucureşti, încercând în chip grotesc şi murdar deopotrivă  să îl transforme pe Sfântul Părinte în agent electoral al PSD.

Preşedintele Senatului, dl. Călin Popescu-Tăriceanu, deplânge făţarnic o pretinsă lipsă a consensului în luarea deciziilor UE. O face fiind, pare-se, brusc lovit de amnezie şi făcându-se a nu fi putut ţine minte că România, alături de din ce în ce mai euroscepticele Ungaria şi Cehia, se află la originea unei acţiuni de mare gravitate care a subminat exact consensul a cărui absenţă o deplânge dl. Tăriceanu.

Toate acestea intervin după vizita neaşteptată făcută de preşedintele PSD, dl. Liviu Dragnea, şi de acelaşi ambuscat, incompetent premier Dăncilă în Israel acolo unde, pe lângă schimbul de experienţă dintre penalii Dragnea şi Netanyahu, se pare că au traficat, au scos la mezat unul dintre punctele forte şi de lungă durată ale politicii externe ale României. Penalul Dragnea Nicolae Liviu şi-a îngăduit chiar impardonabila obrăznicie de a-i califica drept „ceauşişti” pe toţi cei care i-au reamintit şi lui, şi doamnei Dăncilă şi acoliţilor domniilor lor din coaliţie, dar şi din presă, jurnaliştilor propagandişti politici şi  mercenari de teapa unui Ion Cristoiu sau Bogdan Chirieac că în relaţia cu Israelul dar şi cu Ţările Arabe România are de decenii o politică echilibrată. Care i-a adus respect în viaţa internaţională şi a pus-o la adăpost de situaţii neplăcute. Iată însă că ieri, la numai câteva ore după necugetata blocare, marca Meleşcanu, a declaraţiei UE referitoare la decizia comună a ţărilor UE de a nu-şi reloca ambasadele de la Tel Aviv la Ierusalim au apărut pe piaţă declaraţii dezamăgite ale Ţărilor Arabe. Extrem de critice la adresa ţării noastre.

Din ianuarie 2017 încoace, de când deţine guvernarea, coaliţia PSD-ALDE a avut o singură acţiune reuşită. Aceea de a introduce haosul, impredictibilitatea, abuzul, legea bunului plac în politica internă. Acum se înmulţesc indiciile că tunurile vor fi puse asupra politicii externe.

Să meargă până acolo iresponsabilitatea vecină cu demenţa a lui Dragnea, Tăriceanu& co încât să se gândească, să plănuiască un ROMEXIT?

Text apărut concomitent pe site-ul contributors.ro  şi pe blogurile adevărul.ro