În primul rând, nu despre fabricarea de probe este vorba în montajul audio-video prezentat de Vlad Cosma duminică seara. Însuşi Sebastian Ghiţă a recunoscut la Antena 3 (spre bosumflarea şi dezumflarea lui Mihai Gâdea) că documentul pe baza căruia s-a format dosarul finanţării campaniei electorale a lui Ponta în Republica Moldova este autentic şi e scris chiar de el.

Din discuţiile dintre Vlad Cosma, procurorul Negulescu şi şeful DNA Ploieşti rezultă destul de clar că acestea vizau nu falsificarea unor probe, ci disimularea modului real în care documentele au ajuns în posesia DNA Ploieşti. Iar disimularea s-a operat prin realizarea unei sesizări anonime, trimisă de la Chişinău chiar de către Vlad Cosma. Dar, ca o poliţă de asigurare, Vlad Cosma s-a şi înregistrat în timp ce o executa.

Cel puţin la acest moment, afacerea s-a nuanţat în mod semnificativ faţă de momentul de duminică seara. Vlad Cosma, implicat în campania lui Ponta din Moldova, pare să fi fost cel care a „colectat” documentele incriminatoare la adresa lui Ghiţă, el le-a livrat către DNA Ploieşti (în speranţa că uşurează situaţia sa şi a familiei sale), dar nu a vrut să se ştie oficial că el este turnătorul lui Ghiţă. Şi atunci a convenit cu procurorii varianta sesizării printr-o scrisoare anonimă.

Asta schimbă puţin perspectiva întregii afaceri, nu? Căci una este măsluirea de probe (refrenul iniţial, pe care îl cântă acum Mafia şi Propaganda asociată) şi alta e disimularea modului în care probe totuşi reale au ajuns în posesia procurorilor. Cât de etic e procedeul, rămâne să stabilească CSM.

Iar înregistrările difuzate ulterior de Realitatea TV completează tabloul şi descriu o cu totul altă realitate a relaţiilor dintre Vlad Cosma şi procurorii DNA Ploieşti. Dacă „aranjamentul Chişinău” datează din luna mai a anului 2015, negocierile dintre Cosma şi procurori privind identificarea persoanei prin care fugarul Ghiţă ţine legătura cu gaşca sa datează din 31 ianuarie 2017.

Asta arată o colaborare de lungă durată, care subminează serios ipostaza de victimă perpetuă a procurorilor. Ne arată un Vlad Cosma care a tot încercat – cu mai mult sau mai puţin succes – să furnizeze informaţii şi documente anchetatorilor, astfel încât să beneficieze cât mai mult de clemenţa legii – adică, în vorbele sale, „să primească 19-le”. În jargon, „a primi 19-le” înseamnă aplicarea articolului 19 din legea privind protecţia martorilor, care scade la jumătate pedeapsa infractorilor care denunţă fapte penale necunoscute anchetatorilor. Şi Vlad Cosma recunoaşte că „a primit 19-le” de trei ori – ceea ce înseamnă cel puţin trei dosare penale întocmite ca urmare a denunţurilor sale.

Încă nu ştim ce a stricat această relaţie de colaborare şi ce anume l-a făcut pe Vlad Cosma să monteze convenabil fragmente de conversaţii cu procurorii, ca să ni le vândă sub titlul de „Probe fabricate la DNA Ploieşti”. Un titlu, într-adevăr, puternic – poate chiar prea puternic. Ceea ce l-a făcut de la bun început suspect, mai ales că a sosit într-o regie cu adevărat impresionantă: difuzare simultană pe două televiziuni, cu invitaţi antamaţi din timp să comenteze, inclusiv Ghiţă de la Belgrad, şi cu un comunicat trimis în aceeaşi noapte presei internaţionale de o dubioasă agenţie de PR. Cineva chiar a vrut să ne vâre în cap un titlu puternic.

Reacţia imediată a lui Tudorel Toader („Am luat decizia, nu sesizez Inspecţia Judiciară”) implică un risc: acela de a-l plasa pe ministru ca actor al aceleiaşi regii politico-mediatice. Cum e om politic, să admitem că asta n-ar fi o gaură-n cer. Însă prima reacţie a DNA la acest scandal ne-a relevat o faţetă cu totul nouă: şantajul. Nu ştim în acest moment dacă toţi participanţii la aranjament (infractori, politicieni, jurnalişti) ştiau că, de două luni, emisari ai clanului Cosma îi ameninţau pe procurori cu difuzarea filmuleţului în încercarea de a obţine ceva. O decizie emoţională şi pripită a lui Tudorel Toader în sensul dorit de uneltitori l-ar face pe ministru nu doar părtaş la un complot politico-mediatic, ci şi participant, într-o oarecare măsură, la o faptă penală.

Dar poate că turneul asiatic l-a învăţat pe Tudorel Toader un bun obicei, pe care îl ştie orice samurai: te aşezi pe malul fluviului, tragi aer în piept şi aştepţi să treacă, plutind la vale, cadavrul duşmanului tău.