Rugăciunea unui ateu!

Paşi mici, dar siguri. Pe 25 mai 2013, peste 100 de umanişti din toate colţurile lumii s-au adunat la Palatul Parlamentului pentru a celebra drepturile omului, pentru a promova educaţia şi ştiinţa, raţiunea şi etica.

„Până de curând nu credeam în puterea rugăciunilor. Dar în această săptămână mi-am schimbat părerea. Am citit pentru prima oară o rugăciune umanistă, despre care mi-am dat seama, că spusă corect şi adresată persoanei care trebuie, funcţionează. Nu funcţionează pentru că cineva sus în ceruri ascultă, ci pentru că cineva de aici, de lângă mine, ascultă. TU ASCULŢI. Dacă eşti atent la felul în care funcţionează viaţa ta, vei vedea că este adevărat. Funcţionează pentru că fiecare dintre noi îşi poate imagina o lume mai bună, la care putem lucra toţi, împreună.

Majoritatea rugăciunilor încep prin plecarea capului. Dar eu nu aş vrea să ne plecăm capul, ci să ne luăm un răgaz în care să privim în jurul camerei la toţi bărbaţii şi toate femeile de aici, cu care, în acest moment, împărtăşim această experienţă extraordinară de a fi in viaţă şi de a ne dedica împreună îmbunătăţirii vieţilor noastre, dar şi a celor din jurul nostru. Avem mai multe în comun decât lucruri ce ne diferenţiază. Suntem legaţi de aceleaşi emoţii: compasiune, dragoste, frică, bucurie. Carl Sagan spunea: „Pentru creaturi atât de mici precum noi, măreţia este suportabilă prin dragoste.” În această cameră, sărbătorim şi preţuim umanitatea noastră, capacitatea noastră de a fi raţionali şi de avea compasiune, dragostea noastră comună pentru toţi oamenii de pe această planetă. Cu recunoştinţă şi pentru dragoste, cu raţiune şi compasiune, să lucrăm împreună pentru o lume mai bună!”

Astfel, am început săptămâna trecută, conferinţa umaniştilor din data de 25 mai 2013, ce a avut loc la Palatul Parlamentului. 250 de oameni se aflau în această încăpere şi toţi veniseră pentru a înţelege, puţin mai bine, cum ar trebui să fie lumea din jurul nostru. Am vorbit despre trei mari teme: educaţie, ştiinţă şi drepturile omului. Tematica nu a fost aleasă întâmplător... Orice român este conştient că în toate cele 3 domenii, lucrurile pot fi îmbunătăţite pentru România. Avem un sistem educaţional şchiop, unde adesea se pune accent pe enorm de multă teorie şi prea puţină practică, unde ştiinţa este înlocuită adesea de poveşti şi mituri, unde se propagă neadevăruri de natură religioasă, unde încă există tabuuri legate de sexualitate. Putem vorbi oare despre drepturile omului în adevăratul sens al cuvântului? Atunci când societatea este încărcată de prejudecăţi dacă cineva are curajul să iasă din aşa-zisa ei normalitate? Când emitem judecăţi de valoare bazându-ne pe orice altceva decât pe caracterul omului pe care îl judecăm?

Ce înseamnă umanism? 

Căci am observat că nu am reuşit să captăm atenţia presei decât atunci când le-am spus că suntem atei, agnostici, sceptici, liber-cugetători. Adică cu alte valori decât acea majoritate de care discutam puţin mai sus. Şi nu lipsa unei relaţii cu Dumnezeu sau lipsa unei credinţe în divinitate defineşte umanismul, ci preocuparea continuă pentru dezvoltarea unei lumi în care etica şi morala în raport cu fiecare fiinţă umană, dar şi în orice altă activitate întreprinsă, primează în faţa tuturor celorlalte aspecte. Şi acest lucru se întâmplă fără nevoia unei busoli morale primite prin intermediul religiei. Suntem umanişti pentru că fiinţa umană este cea mai importantă şi este firesc şi normal să ne tratăm unii pe ceilalţi cu respect, fără să judecăm. Indiferent de credinţele noastre sau lipsa acestora, indiferent de persoana pe care o iubim, indiferent de muzica pe care o ascultăm, indiferent de vestimentaţia pe care o preferăm, toţi avem dreptul SĂ DĂM CE FORMĂ DORIM VIEŢII NOASTRE. Despre asta este umanismul. Despre a fi etici, morali şi raţionali în raport cu toate celelalte fiinţe umane. Pentru că aşa este normal şi natural, nu pentru că aşa ne spune cineva să fim sau pentru că ne este frică de pedepse divine.

Despre această filozofie de viaţă am vorbit şi noi sâmbăta trecută în Palatul Parlamentului. Simbolistica clădirii este, cu siguranţă, mai mult decât evidentă.

Vreau să mulţumesc Sonjei Eggerickx, Preşedinte IHEU şi lui Pierre Galand, Preşedinte EHF şi extraordinarilor noştri invitaţi: PZ Myers, Richard Wiseman, Andrew Copson, Boris van der Ham, Oleg Brega, Atila Nyerges (Preşedinte ASUR), Emil Moise, Catherine le Fur. Mulţumesc colegilor mei care au făcut posibil acest eveniment, voluntarilor şi partnerilor noştri. Dar mai ales vreau să mulţumesc şi să felicit publicul ce a fost prezent în sală, pentru că şi-a dorit şi îşi doreşte să schimbe ceva. Este un pas uriaş pentru România.

Următorul pas este să asigurăm în România neutralitatea instituţiilor statului în raport cu cultele religioase şi libertatea religioasă pentru toţi cetăţenii, indiferent de opţiunea lor faţă de religie. Putem face acest lucru dacă ne facem vocea auzită luna aceasta (iunie) când, în plenul Senatul României se va vota propunerea introducerei sintagmei “stat laic” în Constituţia României. La fel se va întâmpla şi în Camera Deputaţilor, probabil, în septembrie 2013. Depinde doar de noi! Implică-te! Intră pe www.statlaic.ro, semnează petiţia şi transmite mesajul mai departe!