Românii şi Europarlamentarele 2014 - între dorinţă şi putinţă

Una peste alta, toate câte s-au întâmplat şi se vor întâmpla în urma acestor alegeri europarlamentare, nu aduc nimic nou pentru cei mai mulţi dintre români, inclusiv pentru cei care au refuzat să-şi exercite votul. Politicienii români rămân neschimbaţi în metehne şi apucături, iar U.E. nu se opreşte din naufragiu, ci doar îşi schimbă cârmacii.

Prezenţa la vot la Europarlametarele 2014 a fost de peste 30% - un procent superior alegerilor europarlamentare din 2009 - dar sub media europeană de aproximativ 43% participare a cetăţenilor europeni. Aproape o treime din cetăţenii români cu drept de vot s-au prezentat la urne şi şi-au exprimat voinţa în legătură cu reprezentarea României în Parlamentul European.

Românii rămân eurosceptici şi dezinteresaţi de exercitarea drepturilor democratice pe care le oferă mecanismele Uniunii Europene. De fapt, nu numai românii, ci majoritatea cetăţenilor U.E. Marile erori comise de instituţiile europene în combaterea efectelor crizei economice - între acestea dificil de uitat/iertat fiind sacrificarea clasei de mijloc şi a păturilor sărace europene şi salvarea castei celor bogaţi şi a sistemului bancar privat, prin utilizarea rezervelor financiare ale statelor membre - creşterea şomajului, cu precădere în rândul tinerilor, falimentarea afacerilor mici şi mijlocii, pauperizarea fermierilor şi felurite alte grozăvii economice aducătoare de faliment şi sărăcie au deteriorat încrederea în mecanismele U.E., încurajând euroscepticismul.

Românii au refuzat să participe la vot nu numai datorită dezamăgirii faţă de U.E., ci mai ales pentru că sunt sătui de circul mizerabil al scandalului de mahala în care s-a transformat viaţa politică din România, de corupţia din administraţia publică, de manipularea politizată a Justiţie, de minciuna ridicată la nivel de politică de stat, altfel spus, cei mai mulţi dintre români nu au mers să voteze pentru că ei simt că nu mai au perspectiva unei vieţi normale şi prospere nici în propria ţară şi nici în U.E.

Vor înţelege politicienii mesajul acestui evident refuz de a participa la viaţa politică europeană pe care l-au exprimat cetăţenii români prin neparticiparea la vot? Puţin probabil, căci animalul politic mioritic are obrazul gros şi burdihaiul mare...

Să aruncăm o privire asupra rezultatelor votului - aşa cum erau cunoscute la miezul nopţii dintre 25-26 mai 2014.

PSD obţine un scor istoric. După o campanie aproape perfect organizată şi implementată, utilizând fără ezitare avantajul tactic al numărului de primari PSD din teritoriu şi mobilizând vestita şi eficienta armată de activişti şi votanţi, PSD înscrie (cel puţin până la ora când scriu aceste rânduri) cel mai bun scor al unui partid social-democrat la nivelul Uniunii Europene. Victor Ponta îşi consolidează poziţia în interiorul partidului, eliberându-se în bună măsură de presiunile făcute de baronii partidului, confirmă că politica guvernului pe care îl conduce a păstrat, poate chiar a mărit, baza electorală a PSD în rândul cetăţenilor români şi devine de facto candidatul cu cele mai mari şanse de victorie la alegerile prezidenţiale din toamnă. Culoarea roşie made in PCR se diluează mult într-o culoare roşu social-democrat, căci o parte din electorat dă semne că începe să uite că PSD înseamnă şi tovarăşul Ion Iliescu ori condamnatul penal Adrian Năstase. Victoria obţinută la Europarlamentarele 2014 reprezintă pentru Victor Ponta şi echipa lui politică o nouă şansă de a se desprinde de un trecut ruşinos pentru partid şi de a continua europenizarea PSD. Rămâne de văzut cum vor reacţiona baronii partidului...

PNL îşi continuă căderea liberă. Un scor chinuit, sub cele 20% promise de Crin Antonescu, arată că naţional-liberalismul românesc rătăceşte între mediocritate şi agonie. Nici că se putea altfel, dacă ne gândim că PNL dovedeşte de aproape cinci ani că este un partid care nu promovează libera iniţiativă, capitalul românesc şi clasa de mijloc, ci dimpotrivă, s-a transformat într-o cumetrie a ”liberalilor” flămânzi după posturi bine plătite în administraţia publică ori abonaţi la contracte ”grase” cu bani de la bugetul statului. În această seară şi în zilele următoare PNL este în fierbere, puţinii liberali veritabili rămaşi în partid aşteptând demisiile lui Crin Antonescu şi ale indivizilor care formează echipa lui la nivel naţional şi în organizaţiile judeţene din teritoriu. Comportamentul de până acum al liderului naţional-liberal şi lipsa de scrupule cu care echipa acestuia a înlăturat opozanţii din partid, aproape interzicând orice dezbatere sinceră despre viitorul partidului, nu ne încurajează să credem că aceste demisii vor fi depuse. Oricare ar fi soarta politică a lui Crin Antonescu şi camarilei sale, PNL se apropie de momentul adevărului, când liberalii vor fi obligaţi să aleagă: fie PNL se reîntoarce la o doctrină naţional-liberală veritabilă - renunţând definitiv la orice colaborare cu entităţile şi liderii politici cu rădăcini în Securitate/PCR/FSN - fie PNL va continua să degenereze prin a se transforme într-un animal mutant de casă al PSD ori a lui Traian Băsescu.

Traian Băsescu a pierdut pe mâna lui la aceste alegeri europarlamentare. S-a încăpăţânat să investească în aventura politică cu Elena Udrea - care şi-a făcut o nouă jucărie de lux din animăluţul politic şi de casă pe nume PMP - a destructurat PDL, după acelaşi model folosit acum câţiva ani împotriva PNL, a încurajat apariţia unor aberaţii politice, precum Forţa Civică, în esenţă şi-a dorit să fie stăpânul unei drepte româneşti controlat dezbinate, însă a reuşit doar s-o arunce la marginea prăpastiei. Am fost extrem de amuzat să ascult declaraţiile doamnei Udrea, spuse pe un ton fals optimist, având în fundal chipurile triste şi crispate aparţinând lui Cristian Preda şi Elenei Băsescu: ”Ne-am atins obiectivul de a intra în Parlamentul European, ceea ce este un lucru extraordinar pentru un partid înfiinţat acum trei luni” (cumva înfiinţat cu resursele acumulate de membri fondatori în vremea cât au fost la guvernare şi pe capitalul  politic, atât cât a mai rămas din el, al preşedintelui Traian Băsescu?), ”suntem un partid cu 80% oameni noi” (care noi, doamna Udrea, că cei mai mulţi dintre liderii PMP sunt vechi şi foarte vechi prin politichia românească?), ”suntem cel mai important partid de opoziţie / în 2016, PMP va obţine 30%!” (să aducă cineva un pahar cu apă rece şi multă gheaţă!).

Dincolo de orice ironiei, declaraţiile aiuritoare ale Elenei Udrea mă determină să mă întreb iarăşi: de ce un politician de anvergura lui Traian Băsescu a ales să-şi joace viitorul politic mizând pe această cuconiţă elegantă şi bună de gură, dar total lipsită de un minim talent şi (bun) simţ politic?

Forţa Civică, partidul condus de fostul membru supleant al CC al UTC, domnul Mihai Răzvan Ungureanu, reuşeşte doar să se facă de râs, un fel de bomboana pe coliva dreptei româneşti de sorginte băsesciană şi nu merită mai mult de această frază.

Din zona dreptei, doar PDL iese oarecum cu faţa curată. După o campanie electorală relativ bine condusă, dar evident marcată de lipsa de resurse, refăcându-se cu greu după loviturile primite de la Traian Băsescu şi Elena Udrea, partidul condus de Vasile Blaga se apropie, ca şi PNL, de momentul adevărului. Vor alege democrat-liberalii să înceapă negocieri pentru o alianţă cu PNL, partid din care cândva au smuls bucăţi întregi, la ordinul lui Traian Băsescu ori vor accepta să se întoarcă ”la origini”, sub tutela autoritară şi cinică a lui Traian Băsescu - un Băsescu lipsit însă de sprijinul instrumentelor pe care deocamdată încă le controlează, ca preşedinte de republică - şi conduşi de mâna parfumată a Elenei Udrea?

Un singur câştigător se poate bucura cu oarecare seninătate de victorie, anume actorul Mircea Diaconu, un fel de rebel, fost slujitor al sistemului, respins de sistem şi dornic să-şi ia revanşa. Da, cu ajutorul voturilor românilor, Mircea Diaconu s-a răzbunat pe sistem, însă doar pentru a se întoarce în sistem. Ce va face el pentru români, prin Europarlament, rămâne de văzut...

Una peste alta, toate câte s-au întâmplat şi se vor întâmpla în urma acestor alegeri europarlamentare, nu aduc nimic nou pentru cei mai mulţi dintre români, inclusiv pentru cei care au refuzat să-şi exercite votul. Politicienii români rămân neschimbaţi în metehne şi apucături, iar U.E. nu se opreşte din naufragiu, ci doar îşi schimbă cârmacii.

La ce poate fi de folos un cârmaci nou, atunci când corabia este îngăurită, cu pânzele rupte şi cu busola defectă? Probabil că la nimic...  

UPDATE - 26 mai 2014, ora 14.30

Domnul Crin Antonescu, principalul responsabil pentru eşecul PNL la alegerile europarlamentare 2014 s-a răzgândit. Nu mai demisionează! Va rămâne la conducerea PNL până la organizarea unui Congres al partidului. Quod erat demonstrandum...

UPDATE BIS - 26 mai 2014, târziu, după-amiază

Domnul Crin Antonescu, după inutile ezitări, a demisionat din funcţia de preşedinte al PNL. Conducerea PNL a votat trecerea partidului în familia popularilor europeni (grupul PPE), părăsind familia liberalilor europeni (grupul ALDE). Probabil că transformarea PNL în anexă a viitorului partid al lui Traian Băsescu se apropie de final. Ultimul partid istoric din România dispare în negura timpurilor. Vae victis...