România sub asediu

Luni seara, postul de televiziune B1 TV ne-a adus la cunoştinţă două ştiri: o dată că oficialităţile române de resort au întreprins urgente demersuri în vederea restituirii către revoluţionari a indemnizaţiilor lunare pe întregul an, luate de guvernul Boc la începutul anului; a doua ştire: revoluţionarii au solicitat aprobare pentru ca în ziua de 13 decembrie să organizeze o manifestaţie împotriva DNA şi ANI.

Ce scrie „dedesubtul” acestor iniţiative e deosebit de limpede: un aranjament între USL şi trupele de şoc ale „revoluţionarilor”, de o parte pentru intimidarea alegătorilor, de altă parte, dat fiind faptul că 13 decembrie are o oarecare semnificaţie istorică dar mai ales pentru că se situează ca moment în jurul căruia urmează să fie desemnat viitorul prim ministru, un şantaj de forţă asupra preşedintelui. Teroarea asupra DNA şi ANI se înscrie doar în rândul II nu cu o semnificaţie mai puţin diluată: atac direct la principale instituţii ale statului de drept.

Trăim o istorie dramatică a României. În 1989 credeam şi speram că se deschide calea spre redobândirea statutului ei democratic, spre alinierea la standardele democratice îndeobşte recunoscute. Aderarea la NATO şi UE ar fi trebuit să fie dovada orientării ferme pe această direcţie. O vreme am zis că drumul e greu, firesc presărat cu inerente, obiective obstacole, ceea ce motiva o marjă de întârziere. Cele ce s-au petrecut şi se petrec în anul de graţie 2012 ( după 23 de ani de speranţe) învederează mai mult decât îngrijorător că dimpotrivă, sub asaltul unor lovituri zdrobitoare, România este pe punctul să capoteze democratic, să se îndrepte într-o direcţie încă nedefinită dar inerent distructivă.

Primul asalt împotriva ei şi probabil cel mai eficient este asaltul psihologic. Încă din primele zile ale lui „90” şi de atunci până în prezent, asupra României, asupra românului, s-a exercitat un brutal şantaj psihologic cu scopul precis determinat de a-i anihila judecata şi voinţa. Rezultatul este spectaculos. Azi românii sunt pradă uşoară terorismului informaţional de tip „Antena” aşa fel încât au ajuns să vadă în alb negru şi în negru alb. Manipularea este uluitoare.

Al doilea este asaltul violenţei asupra drepturilor. Acest tip de terorism, fie că este vorba de diverse forme de atac asupra proprietăţii sau altor drepturi civile, sociale sau politice, exercitate de la nivelul puterii politice sau din zonele subterane ale corupţiei, evaziunii, infracţionalităţii etc. se răsfrânge asupra individului sau grupurilor sociale cu efect inhibitor, afectând voinţa, iniţiativa şi capacitatea de mobilizare a energiilor. România a ajuns o ţară a neputinţei.

În fine, terorismul ameninţător al violenţei fizice. Mineriadele ne-au împins în întunericul istoriei.  În felul lor schimbând direcţia, detaşamente înzecite de „revoluţionari” care s-au pus în serviciul puterii nedemocratice de toate nuanţele, pe „simbrie revoluţionară”, adaugă sentimentului de teamă şi insecuritate. Preconizata manifestare în faţa sediului DNA, expresiile ameninţătoare la adresa altor instituţii ale statului de drept, ne duc cu gândul la situaţia din Germania anilor 1934-1936 sau cu cea din România anilor 1938-1940.

Nu numai atitudinile în sine,  ci faptul că sunt coordonate cu măsuri ale guvernului în ideea evidentă, comună, de prezervare a puterii prin manevre de persuasiune sau intimidare, iată adevăratul pericol la adresa democraţiei. Mai mult chiar şi peste toate, aplaudarea lor de către o parte a opiniei publice este motiv de stăruitoare îngrijorare. Poate alegerile ce bat la uşă vor cerne minţile şi cei care în decursul celor 23 de ani – Ardealul, Banatul, Bucovina – au repudiat culoarea roşie, vor salva onoarea democraţiei româneşti şi de această dată.