Remus Borza: Referendumul pe justiţie – marea dilemă prezidenţială

Remus Borza - FOTO Eduard Enea

Într-o postare pe blogul său, Remus Borza analizează oportunitatea realizării referendumului pe justiţie odată cu alegerile europarlamentare.

"Avem nevoie de o asanare şi o recredibilizare a sistemului judiciar românesc, dar soluţia nu constă în organizarea unui referendum odată cu alegerile europarlamentare din 26 mai. Mutarea preşedintelui Iohannis, menită să crească zestrea PNL, se poate transforma cu uşurinţă într-o sabie cu două tăişuri, deoarece va profita mai degrabă USR, fiind partidul care s-a asociat în spaţiul şi discursul public, în ultimii doi ani, cu lupta împotriva corupţiei şi cu campania „Fără penali”. Şi apoi, o ciorbă reîncălzită nu mai are niciun gust. Preşedintele tuturor românilor ameninţă PSD de vreo doi ani cu un referendum pe justiţie. Noi, în Parlament, am validat încă din 2017 un astfel de demers al preşedintelui. Dacă, după doi ani de la această iniţiativă, e doar „aproape hotărât”, înseamnă că mai avem nişte ani buni de aşteptat până când preşedintele să fie foarte hotărât. Sigur, campania „Fără penali”, iniţiată de USR, dar sprijinită foarte vocal şi de PNL şi PMP, comportă o doză mare de ipocrizie. Sunt mult mai mulţi cei din PNL şi fostul PDL care au dosare penale pentru corupţie decât am număra în ograda PSD. E o vorbă în popor: Să nu vorbim de funie în casa spânzuratului. Ori, tocmai asta fac fruntaşii liberali, acuzând PSD de afectarea independenţei justiţiei, câtă vreme au zeci de primari cu trei până la cinci dosare fiecare, fie pe la DNA, fie pe la instanţe. Dar românii au memorie selectivă. Iar ipocrizia, dublul standard şi dublul limbaj sunt trecute la capitolul virtuţi. Contează doar cine strigă mai tare şi mai apăsat: La puşcărie!

Dacă va fi referendum în mai, este foarte probabil ca acesta să nu fie validat. La referendumul pentru definirea familiei din 6-7 octombrie 2018, au votat doar 21% din persoanele cu drept de vot din România, sub pragul de 30% pentru a se putea valida un referendum, deşi chestiunea familiei e mult mai importantă şi mai pe înţelesul românilor decât această chestiune formală şi abstractă: justiţia. Nu ştiu în ce măsură tema va mobiliza 6 milioane de români la vot, din care 4,6 milioane trebuie să fie de acord cu întrebarea pe care o va formula preşedintele. În fond, acest demers al lui Iohannis reprezintă un non sens. E de la sine înţeles că toţi românii îşi doresc să nu fie corupţie. E ca şi cum ai întreba: Vrei să fii sănătos sau bolnav? Vrei să trăieşti sau să mori? Din păcate, în ultimii 14 ani, tema coruptiei a monopolizat dezbaterea publică, în detrimentul marilor reforme instituţionale ale României. Coruptia o mestecăm precum o marotă de dimineaţa până seara şi o dăm din gură în gură de la vlădică până la opincă. Modul partizan şi politic în care a fost instrumentat actul de justiţie, mai ales în ultimii ani, a lăsat un gust amar. Nu este suficient să întrebi poporul dacă mai vrea să continuăm lupta împotriva corupţiei câtă vreme răspunsul va fi „da”. Important e să-l consultăm cum vrem să ne luptăm cu corupţia şi cu corupţii: în modul abject, inuman, nelegal şi neconstituţional în care ne-am luptat până mai ieri, distrugând carierele, destinele şi vieţile unor oameni nevinovaţi, prin fabricarea de dosare, măsluirea de probe, imixtiunea ofiţerilor de informaţii în ancheta penală, încheierea unor protocoale secrete între parchete şi servicii, şantaj şi ameninţare? Evident că trebuie să combatem mult mai eficient acest flagel, dar cu respectarea strictă a legii şi a drepturilor omului. Toleranţă zero pentru corupţie şi, în general, pentru fenomenul infracţional. Îi încurajez pe procurori şi judecători să îşi îndeplinească misiunea încredinţată de lege, dar să o facă cu bună credinţă, cu conştiinţa curată şi în deplină legalitate.

Acest referendum, indiscutabil, are în primul rând o miză electorală. Preşedintele Iohannis vrea să-şi capitalizeze propriul partid, PNL, aflat în cădere liberă în intenţia de vot. În măsura în care va reuşi să mobilizeze mai mult electorat din zona de dreapta şi PNL să obţină un scor bun la europarlamentare, atunci ar putea forţa căderea Guvernului Dăncilă şi impunerea unui alt „Guvern al meu”, care să îi asigure câştigarea celui de-al doilea mandat. Pe principiul stalinist, contează cine numără, nu cine votează. Dar putem avea surprize la europarlamentare. Campania furibundă de demonizare a PSD, susţinută de partidele din opoziţie, ar putea să creeze un val de simpatie şi solidaritate populară în jurul PSD. Acea majoritate tăcută, care azi refuză să declare că ar vota cu PSD de frica oprobriului public, s-ar putea să se răzbune în cabina de vot şi să voteze masiv PSD. Aviz opoziţiei: Cine sapă groapa altuia cade singur în ea", arată Remus Borza pe blobul său.