PSD nu a făcut ce a promis în 2016, dar vine cu alte promisiuni şi în 2020

Ne aducem aminte cu toţii de acel supliment frumos colorat, vânturat peste tot în campania electorală a alegerilor parlamentare din decembrie 2016. Se numea progam de guvernare, iar liderul de atunci al PSD, Liviu Nicolae Dragnea l-a prezentat ca un fel de Biblie pentru politicienii PSD care luptau să aibă majoritatea mandatelor în Parlament şi în baza acestei majorităţi, să ocupe demnităţile guvernamentale.

Acum, că tot suntem în plină pandemie, să ne aducem aminte de faimoasele spitale regionale promise, opt la număr. Nu s-a săpat nici măcar un metru de şanţ la fundaţia vreunuia dintre acestea. În schimb, au apărut în presă imagini cu veritabile domenii de moşieri şi cu vile luxoase ale unor politicieni de top ai PSD şi ale unor aliaţi ai lor: Liviu Dragnea, Lia Olguţa Vasilescu, Viorica Dăncilă, Marian Oprişan, Sorina Pintea, Tudorel Toader, Mircea Beuran, Călin Popescu Tăriceanu.

Nu mai vorbim de zecile de creşe, grădiniţe noi promise. Nu mai vorbim de sutele de kilometri de autostradă şi alte „minuni” din acea carte colorată de poveşti pentru adulţi, pe care nici adulţii nu le credeau.

Gabriela Firea promisese în 2016, un Bucureşti european, modern, competitiv. După patru ani, Bucureştiul continuă să fie cârpit, cu magistralele de termoficare distruse, drumurile pline de gropi, mijloacele de transport în comun în care rişti să fi prins în uşă dacă nu ai viteza unui actor din filmele de acţiune, când vrei să cobori. Vara, te copleşeşte căldura, iarna îngheţi de frig, asta dacă nu dă „norocul” peste călători să se dea jos mai înainte de destinaţie când mijlocul de transport ia foc.

În schimb, Gabriela Firea mai inventa un voucher, în fapt un cadou din bani publici pentru te-miri-ce idee trăznită. În acest timp, datoriile creşteau, ţevile crăpau şi investiţiile stagnau.

Să nu mai vorbim de măririle de pensii şi salarii promise de PSD în 2016. Medicii şi-au primit anticipat salariile majorate, conform grilei din 2022, la profesori, încă se mai aşteaptă majorările promise, fiindcă, se ştie că mulţi dintre pesedişti şi-au făcut şcolile ca Făt Frumos din poveste... ei s-au trezit că nu puteau să fie doctori în ştiinţe fiindcă nu-şi luaseră bacalaureatul... Mulţi pesedişti, consideraţi „tinere speranţe ale politicii româneşti” şi-au luat Bacalaureatul la vârsta la care mulţi români devin bunici.

Să nu uităm cât de democraţi au fost politicienii PSD când au gazat la propriu românii care-i întrebau de spitalele regionale promise, de reformele şi sprijinul pentru deschiderea de noi afaceri de către românii din Diaspora care ar fi dorit să revină acasă...

Între timp, mulţi membri PSD au ajuns pe raftul cu antichităţi: Viorica Dăncilă în anonimat, Liviu Dragnea, puţin în spatele gratiilor, Lia Olguţa Vasilescu a redevenit primar la Craiova dar va avea rol decorativ fiindcă nu are majoritatea în Consiliul Local, iar Gabriela Firea, Niculae Bădălău, Marian Oprişan îşi fac bagajele din birourile unde au stat cocoţaţi ani de zile.

Noul program de guvernare PSD pentru 2021-2024 este la fel de colorat ca programul din 2016. PSD promite din nou majorări de pensii (până una alta, vechea promisiune a creşterii punctului de pensie cu 40 % a rămas pe hârtie), o reducere a impozitului în cazul salariilor situate sub pragul de 6.000 de lei,  revenirea la fondul strategic de investiţii (revopsirea „fondului suveran de investiţii” al lui Dragnea), întocmirea unor „contracte de performanţă” în instituţiile publice. Sincer, nu cred că putem înţelege ce se înţelege prin „contract de performanţă”. Este de la sine înţeles că dacă eşti pus director undeva trebuie să faci performanţă, fiindcă asta scrie în fişa postului tău, care însoţeşte contractul de muncă în postul de manager.

Programul de guvernare al PSD promite că pensiile vor creşte cu 32% până în 2024, iar salariul minim, până la aceeaşi dată, va creşte cu minim 57%. PSD visează la scutirea de impozit a  salariului minim şi a bonurilor de masă. Practic, va înflori evaziunea fiscală, fiindcă angajatorii vor începe să încadreze numai pe salariul minim, dând diferenţa „la negru”. Evident, încasările la buget vor scădea, în loc să crească. Impozitul pe salariu ar urma să fie redus în funcţie de numărul copiilor pe care i-ar avea angajatul. Până una alta, nu s-a lămurit treaba cu alocaţiile pentru copii, care urmau să crească, această creştere fiind de 40%. Or fi blocat cei de la PNL majorarea, dar nici legea nu a fost făcută fără probleme care să o determine să nu ajungă pe masa CCR. PSD are obieciul să promită măriri, dă legi prost făcute, care să poată fi atacate uşor la CCR, ca după aceea să zică: „noi am votat, ceilalţi nu vor”. Este o tehnică de manipulare a electoratului, electorat care a început să realizeze acest fapt şi conştientizarea înşelătoriilor marca PSD s-a văzut la dezastrul înregistrat de PSD la alegerile locale din 27 septembrie 2020. Dacă se organizau alegeri în două tururi, cu siguranţă ar fi pierdut mult mai multe primării şi consilii judeţene.

Majorarea stimulentului de reinserţie în muncă, majorarea indemnizaţiei de creştere a copiilor, voucherele pentru creşă sunt alte măsuri promise de PSD fără să spună de unde vor venii banii.

PSD a zis să intre puţin şi la electoratul de dreapta, să promită o schemă de ajutor de stat pentru a sprijini crearea de noi locuri de muncă. Firmele ar putea primi până la 100.000€ pentru susţinerea activităţii antreprenoriale, garanţia fiind pentru 50% din credit. 50% din acest ajutor nerambursabil ar trebui să acopere salariile noilor angajaţi. Evident, este clar că se vor face multe afaceri care să reziste cât va exista ajutorul nerambursabil pentru salarii.

PSD visează la Banca de Dezvoltare a României o bancă nouă pentru antreprenoriat şi IMM-uri, prin care să finanţeze marile proiecte de infrastructură şi exporturi, programe de tip  Start-Up, ca Start-Up Nation, ediţia a III-a, Start-Up Export etc., investiţii în locuinţe de serviciu etc. PSD ar vrea şi o schemă financiară de 500 de milioane lei anual pentru a sprijini transferul tehnologiei de la companiile străine la cele româneşti. PSD ar vrea să creeze mai mult de 1 milion locuri de muncă, dar cum va face asta, nu este precizat nicăieri, atât timp cât criza economică ameninţă din nou România.

Dezvoltarea lanţurilor de producţie locale s-ar realiza printr-o schemă de ajutor de stat în valoare de 1 miliard de euro. Industria farmaceutică, industria echipamentelor medicale, industriile chimică, petrochimică, alimentară,  industriile de tractoare, maşini, unelte şi utilaje agricole, nave, ar urma să fie sprijinite de asemenea prin această schemă de stat. PSD speră să reducă decalajele dintre mediul rural şi urban la mai puţin de 20%

PSD visează şi la alocări de 3 miliarde anual prin Fondul Naţional de Dezvoltare Locală, pentru investiţii în mai multe tipuri de infrastructură. Alte 2 miliarde euro ar fi orientate spre companii strategice.

PSD mizează, dacă vine la guvernare pe o creştere de 4,4% pe an, sperând să aibă un deficit bugetar de sub 3% în anul limită 2024.

Alegerile locale, abia încheiate au arătat că „electoratul tradiţional” nu a mai rămas „tradiţional”, ci este tentat să se reorienteze politic. PSD a încetat de mulţi ani să mai fie un partid de stânga, menţinând iluzia stângii şi împiedicând apariţia unui partid autentic de stânga în România. PSD a devenit un partid conservator, care şi-a creat o reţea de baroni locali şi care acordă privilegii şi creează privilegii controlând prin interpuşi instituţiile statului. Nicio investiţie nu se face dacă „greii” din PSD nu au un interes, indiferent cât de utilă ar fi pentru cetăţeni. Ţăranii şi muncitorii, pentru care orice partid de stânga ar trebui să lupte, fie muncesc din greu în micile gospodării, pentru subzistenţă, fie au luat calea străinătăţii muncind în fabricile şi uzinele de acolo, ori în marile ferme agricole, legumicole şi zootehnice.

Mişcarea sindicală s-a distrus, singura miză a ultimelor trei decenii fiind distrugerea patrimoniului fostei UGSR. Să ne amintim că Victor Ciorbea şi Miron Mitrea, doi exponenţi ai mişcării sindicale româneşti postdecembriste au făcut politică, unul la CDR, celălalt la PSD.

Poate că de asta PNŢCD s-a apropiat de PSD, în ultimii ani, deşi teoretic erau pe poziţii ideologice ireconciliabile. Sistemul minier s-a distrus, Complexul Energetic Oltenia, Complexul Energetic Hunedoara agonizează (la fel ca termocentralele pe cărbune) iar singurele fabrici care nu au ajuns la fier vechi şi mai lucrează, aparţin firmelor internaţionale. Acolo, chiar dacă nu câştigă cât şi-ar dori, muncitorii îşi văd de activitatea lor, de rate, educaţia copiilor, fiindcă rămân să lucreze în ţară şi nu sunt nevoiţi să ia drumul străinătăţii. Sistemul hidroenergetic este de mai mult timp ţinta privatizărilor abuzive.

România este departe de a adera la Spaţiul Schengen, este departe de adoptarea Euro, deci aceste elemente nemaifiind nici măcar enunţate în campaniile electorale. În Uniunea Europeană, partidele de stânga au ajuns de mult la guvernare, iar PSD mimează colaborarea cu ele, fiindcă nu este considerat un partener serios.

Nici PNL, nici USR-PLUS nu au strălucit prea tare în ultimii 4 ani, în afară de criticarea PSD, cu fiecare ocazie ivită, în afară de a ataca legile la CCR, nici ei nu au arătat că sunt capabili să însănătoşească ceva în România. Evident, aveau de gând să dea o spoială în anul 2020, dar pandemia le-a stricat socotelile şi nu au putut să se mişte în voie, aruncând în dreapta şi stânga cu începerea unor investiţii în marea infrastructură, pe care le-au lăudat atât.

Să nu uităm că PNL şi PSD au fost de acord în chestiuni sensibile precum evitarea  alegerii primarilor în două tururi, PNL a dat legea tăierii pensiilor speciale astfel încât să ajungă la CCR şi să fie blocată acolo. Nu putem uita nici alianţa PSD-PNL din 2012, USL, care a arătat că PNL şi PSD au sacrificat totul ca să pună mâna pe putere şi pe bucăţi din ţară.

PNL şi USR-PLUS se vor contra şi vor negocia la sânge o eventuală alianţă pentru a asigura majoritatea necesară guvernării şi nu se ştie cât de bine le va funcţiona strategia de guvernare, guvernare pe care deja o văd adjudecată.

2024 este anul care va găzdui, pentru prima dată, în istoria ultimilor 30 de ani alegerile locale, parlamentare, europarlamentare, prezidenţiale într-un singur an. 2024 ar putea însemna sfârşitul activităţii politice pentru multe partide şi pentru multe personaje de pe scena politică.

Pentru PSD, care s-a îndepărtat total de ideologia stângii,  în 2024, poate fi sfârşitul politic, exact cum s-a întâmplat în 1920 cu vechiul Partid Conservator. Nici alegerile din 6 decembrie 2020 nu vor aduce PSD vreo satisfacţie deosebită. Dacă acest program fantezist ca şi programul din 2016 este tot ce au putut gândi strategii PSD, sfârşitul politic al PSD poate surveni mai devreme de anul 2024.