Salariile bugetare şi pensiile, adică soarta a şapte milioane de oameni, stau în pixul premierului care, în caz de avarie în acest sector, trebuie să intervină. De aici rezultă importanţa unui guvern stabil şi predictibil în România, spre deosebire de alte ţări. Nu mai vorbim de lipsa de seriozitate, stabilitate şi predictibilitate de care iau notă partenerii noştri europeni şi americani.

PSD nu-şi poate menţine propriul guvern

PSD nu reuşeşte să-şi menţină în funcţie propriul guvern, condus de premierul propus chiar de partid. Se repetă aproape la indigo scenariul care a dus la căderea premierului Grindeanu. Adică din 6 în 6 luni, societatea românească trebuie să asiste la zbuciumul şi zbaterile politice a partidului aflat la guvernare. Nu e confortabil, nu pentru aşa ceva au votat susţinătorii PSD-ALDE.

Îşi va doborî PSD propriul guvern  a doua oară?

Varianta doborârii propriului guvern prin moţiune de cenzură are multiple dezavantaje politice. În primul rând, PSD se face de râs de două ori într-un an. Greu de suportat. Suntem în vacanţă parlamentară şi o sesiune extraordinară pare greu de convocat, cu mulţi parlamentari care stau cu burta la soare prin ţările calde. În al treilea rând, nu mai este clară reacţia preşedintelui Iohannis, care a şi ameninţat că nu mai consideră PSD capabil de guvernare şi nu va mai desemna un alt premier de la PSD. În fine, nu  este clară nici poziţia lui Tăriceanu. Umblă zvonuri că acesta s-a săturat de neseriozitatea partenerilor de guvernare şi ar fi dispus să joace alte cărţi, dacă i se va da ocazia.

Ce va face Tudose în continuare?

Dacă ne luăm după fermitatea cu care a procedat la demiterea dnelor miniştri Shhaideh şi Plumb, nu va ceda. A şi scris pe Facebook, în toiul nopţii, că ministrul Carmen Dan nu are dreptate în privinţa înlocuitorului şefului Poliţiei.

Tudose ştie foarte bine că riscul de a pierde accesul la banii bugetului îi înspăimântă pe baronii locali, aşa că va merge până la capăt, şi va propune preşedintelui Iohannis demiterea ministrului Carmen Dan. Sau o va ţine în carantină. În caz contrar, dacă acceptă teoria furnizată de aceasta, „guvernul este unul politic, iar miniştrii sunt nominalizaţi şi validaţi în forurile statutare ale partidelor din Coaliţie şi tot acolo se aprobă retragerea lor din Guvern“, poziţie care are acordul lui Dragnea, se întoarce precum un câine bătut şi sărută ghiulul jupânului. Adică premierul, şeful guvernului, este doar un papagal, obligat să asculte orbeşte ce spune CEx-ul partidului. Nu-l văd pe Tudose acceptând o aşa palmă, mai ales că la episodul precedent a avut succes.

Ce va face Dragnea?

Va merge până la capăt, ca în cazul Grindeanu. Va solicita demiterea premierului prin moţiune de cenzură. Deşi, de data aceasta, s-ar putea să nu mai fie aşa de sigur pe rezultat. Oricum, în actuala fază a ostilităţilor, nu mai văd posibil scenariul „pupat piaţa Independenţei”. Tudose este prea orgolios pentru aşa ceva.  Viitorul devine cu atât mai tulbure, cu cât personaje importante din PSD, Niculae Bădălău şi Paul Stănescu, care păreau a fi în tabăra Tudose,  îl critică acum  pentru cererea demisiei dnei Carmen Dan.

Cheia se află la Tăriceanu

Surse, de regulă bine informate, susţin că Tăriceanu s-a săturat de neseriozitatea colegilor de coaliţie şi este gata să denunţe actualul aranjament politic cu PSD. Şi UDMR se arată  oripilat de expresia lui Tudose: „dacă steagul secuiesc va flutura pe instituţiile de acolo, toţi vor flutura lângă steag. Cum vor flutura, atârnaţi în funii?

Tăriceanu l-a şi ridiculizat pe Tudose, declarând că nu este in stare să conducă nici un Trabant. Darămite un Citroen!

În acest context, fără perspectiva de a câştiga lupta cu statul paralel în tandem cu Dragnea, Tăriceanu s-ar putea lăsa convins de Iohannis să schimbe tabăra. În interesul „tărişoarei noastre dragi”, bineînţeles. Depinde ce i se va oferi în negocieri. Postul de premier? Un număr mai mare de ministere în viitorul guvern?

Este posibilă, aşadar, o nouă coaliţie de guvernare, PNL-ALDE-UDMR-USR, cu raţionamentul că orice este mai bine decât PSD la guvernare, devenit neserios, imprevizibil şi cu oameni care se sfâşie între ei, la fiecare şase luni. Fără să poată invoca forţe malefice care nu-i lasă să guverneze. Un risc major pentru societatea românească. PSD nu are singur majoritatea parlamentară, mai ales că şi UDMR este îndepărtat de la guvernare.

Concluzie

Şi alte ţări au trecut, trec şi vor mai trece prin crize guvernamentale. Din păcate, România este prea dependentă de funcţionarea unui guvern stabil, iar absenţa acestuia afectează zone largi ale societăţii, relaţiile externe, securitatea ţării, funcţionarea economiei, mai ales în contextul revoluţiei fiscale.

Până la urmă, tot politicienii, sub comanda preşedintelui Iohannis, de data aceasta, vor găsi o soluţie. Depinde în cât timp şi cu ce costuri.