OUG 13

Guvernul a ajuns de râsul întregii lumi, iar protestatarii de admiraţia lumii, pentru că n-a fost în stare să aprecize inoportunitatea şi modalitatea penibilă în care a încercat să promoveze această OUG. În orice ţară civilizată era un motiv suficient de demisie a guvernului, nu şi la noi. Sutele de mii de manifestanţi n-au contat, guvernarea a mers mai departe cu un zâmbet ironic pe buze.

A schimbat patru miniştri în două luni

Aşa de bună a fost selecţia miniştrilor cabinetului Grindeanu, că în două luni au fost obligaţi să schimbe patru miniştri. De alţii n-a auzit nimeni nimic, nici nu ştim dacă mai funcţionează în fruntea ministerelor.

Premierul Grindeanu însuşi nu reuşeşte să lămurească misterul existenţei, sau inexistenţei, cărţii sale „Integrala Lebesgue-Radon...”, pe care n-o găseşte nimeni, inclusiv la Biblioteca Naţională, dar pe care domnia să ne-o flutură sub nas pe la Tv.

Legea salarizării unice

Toţi specialiştii, inclusiv din PSD, afirmă că nu există resurse financiare certe, sustenabile pe termen lung, pentru a fi aplicată, doar d-nul Dragnea şi aghiotanta sa, d-na Olguta Vasilescu, susţin contrariul. Din concediu la pescuit oceanic, d-nul Dragnea a decis să promoveze legea în parlament, după ce a amânat-o de două ori, şi după ce ştie că nu mai există timpul necesar pentru a intra în vigoare la 1 iulie 2017.

Episodul de iarnă târzie de zilele acestea, care a calamitat o parte din culturile din zona Moldovei, unde se înregistrează şi 30 cm de zăpadă, ne arată cât de superficial poate fi un regim care-şi imaginează că vom evolua într-o conjunctură fericită a astrelor.

Încasările la buget pe primul trimestru sunt cu 7% mai mici faţă de Programul de guvernare, dar nu contează. Mergem mai departe spre prăpastia economică în care ne vom prăbuşi cu toţii, 20 de milioane de români.

Dar discrepanţa dintre salariile bugetarilor şi cele din privat? Că doar bugetarii trăiesc din ce produce privatul, nu invers.

Impozitul pe venitul global

Altă prostie patentată de actuala guvernare. În America au fost necesari zeci de ani pentru a ajunge la o funcţionare normală a acestui tip de impozitare. Nu câteva zeci de zile.

Nu există studii de impact, nu se ştie de ce resurse umane şi materiale, informatice, este nevoie. Nu se ştie ce gaură va crea în buget renunţarea la impozitarea actuală a veniturilor, la sursă, pentru o impozitare anuală. Şi asta în cazul în care salariaţii vor păstra banii necesari pentru a-şi achita impozitul o singură dată pe an, ceea ce este puţin probabil.

Angajarea a 35.000 de consultaţi fiscali, pe lângă faptul că nu-i avem, ne duce la situaţia să nu scoatem câştigul din pagubă.

Nu aceasta era soluţia. Impozitul actual pe salariul angajaţilor funcţionează bine şi precis, uşor de verificat, iar majoritatea cetăţenilor sunt salariaţi. Puţini au şi alte venituri, extrasalariale, şi nu chinuim toată populaţia pentru un procent de 10% din ea.

Evaziunea fiscală este mare, dar se produce în companiile mari care practică munca la negru sau gri, în gospodăriile ţărăneşti mari şi foarte mari, „chiaburii” timpurilor noastre. Ce facem, îi decimăm şi pe aceştia, aşa cum i-au decimat comuniştii, sau îi lăsăm să prindă cheag, să-şi dezvolte gospodăriile, pentru a contribui mai mult la PIB-ul României?

Dar conformarea voluntară? De ce nu se produce şi la noi, aşa cum este în Germania, Olanda, ţările nordice? S-a întrebat cineva care sunt cauzele şi cum putem ajunge la acest mod normal de comportament al cetăţenilor?

Şi dacă, aşa cum anunţă Dragnea, impozitele vor fi mai mici, de unde bani pentru investiţii, pentru majorări salariale? Mister! 

Comisia parlamentară pentru anchetarea alegerilor din 2009

Aşa, şi? Ce rezultate va furniza această comisie, pe banii contribuabililor? Se mai poate anula rezultatul alegerilor prezidenţiale? Dacă au fost matrapazlâcuri, acestea s-au produs în secţiile de votare, mai departe nu, după cum demonstrează şi numărătorile paralele ale partidelor. Şi atunci, la ce bun, cine mai poate demonstra ceva?

Dar comisii parlamentare pentru modul cum se cheltuie banii în sănătate, sau cu ce curriculum şcolar, vechi de 50 de ani, functionează şcolile? Sau o analiză a legislaţiei stufoase, neclare, uneori contradictorii, sarcina expresă şi exclusivă a parlamentului? Dar o comisie pentru analiza lipsei conformării voluntare în fiscalizare? Se aplică înţelepciunea populară: chelului tichie de mărgăritar îi lipsea!

Legea graţierii

Ţara arde şi baba se piaptănă! Asta era urgenţa numărul unu a României, când multe alte zone din justiţie, economie, sănătatea, educaţie, aşteaptă schimbări urgente. Dacă nu ar fi interesul direct al d-nului Dragnea şi al altor demnitari, s-ar mai discuta cu celeritate Legea graţierii în parlament?

D-nul Dragnea îi trage de urechi pe miniştrii care nu execută ce le cere. Deşi n-are nici o calitate

Abia întors de la pescuit oceanic, d-nul Dragnea îl urechează pe ministrul de Justiţie, unul dintre puţinii miniştri competenţi, că nu aduce mai repede proiectele de modificare a legislaţiei din justiţie. Fapt care i-a şi atras replica acidă a d-lui Tudorel Toader.

A venit rândul la urecheală şi şefului din armată, care a anunţat că România va cumpăra rachete Patriot. Sigur, d-nul Dragnea spera să rectifice banii din cei 2% acordaţi armatei, pentru salarizarea bugetarilor. Pactul de funcţionare al NATO nu mai contează.

În concluzie

Pe români îi aşteaptă vremuri grele, cu asemenea conducere. Cum am păţit-o şi în perioada guvernării Tariceanu, cum au păţit-o şi grecii.

Singura consolare. Cei care dau acum blana ursului din pădure, tot ei vor lua înapoi ce au dat. Să vedem atunci cum vor privi în ochii electoratului fidel.

Guvernarea este o misiune dificilă atunci când nu eşti pregătit temeinic pentru ea.