Concluzia aceasta poate părea dură, exagerată, extremistă sau în orice fel ar fi etichetată, dar este dată de realitate. Corupţia, infracţionalitatea în şcoli nu este etichetată de mine sau de altcineva nemulţumit de sistem, ci este realitatea crudă din domeniu. Iar acest lucru îl acuză toţi părinţii de şcolari, fie elevi de şcoală primară, gimnaziu, liceu, studenţi, care fac eforturi supraomeneşti şi plătesc bani grei să poată asigura copiilor lor condiţii decente de a învăţa carte.

Dreptul constituţional la învăţătură al tuturor copiilor, toată lumea ştie, numai politicienii nu vor să accepte această realitate, este susţinut nu de „învăţământul gratuit”, care este doar pe hârtie, ci de toţi părinţii care, în fiecare an, sunt obligaţi să facă orice pentru a asigura finanţarea şcolilor unde învaţă odraslele lor.

Ca în fiecare an, la începutul unui nou ciclu de învăţământ, la deschidere s-au înghesuit politicienii, edilii, popii, în „buna tradiţie” românească să-şi facă numărul demagogic, stropit cu agheasmă şi să arate cât de deştepţi sunt, cât de mult au învăţat când erau şcolari şi ce departe au ajuns în ierarhia socială şi politică a ţării, pe scara valorilor proprii.

Totuşi, ţinând cont că principalii actori pentru Cotroceni au călcat pragul şcolilor, unii dintre ei foşti profesori, alţii acuzaţi de plagiat, pretinşi justiţiabili şi reformatori ai sistemului de aducaţie, mulţi români aşteptau să audă şi lucruri interesante, importante pentru acest domeniu, esenţial în dezvoltarea unei naţiuni.

Anul acesta a fost unul mai special prin faptul că în incinta unităţilor de învăţământ s-au dat în spectacol şi prezidenţiabilii, cei ce îşi doresc să conducă destinele acestei frumoase ţări cuprinsă în caracatiţa corupţiei şi să le croiască un viitor luminos tuturor tinerilor trăitori pe aceste meleaguri. Astfel de acţiuni electorale, condimentate cu prostiile de rigoare debitate cu nonşalanţă de demnitarii momentului erau, de altfel, de aşteptat să se producă. Ar fi fost ceva anormal în bunul plac al societăţii şi moravurilor româneşti de astăzi să nu avem parte de spectacolul anual, la deschiderea anului şcolar. Înşelate, zadarnice aşteptări. Prezidenţiabilii au debitat demagogic aceleaşi vorbe sforăitoare, bla bla-uri demagogice, cuvântări înălţătoare, mobilizatoare, citate din marii clasici comunişti, promisiuni deşarte, vorbe goale, irealităţi prezentate cu emfaza adevărului absolut. Chestii siropoase, amintiri de şcolari mai mult sau mai puţin învăţaţi, dar trecuţi prin băncile şcolii.

Marii pretendenţi ca Victor Ponta, cu maxima anului „Nu mai există niciun elev în România care să nu ştie să folosească un computer sau un smartphone”!!!, şi Klaus Iohannis, profesor de meserie, care de curând şi-a justificat averea prin banii pe meditaţiile date contracost, cu mobilizatorul „Învăţaţi, învăţaţi, învăţaţi!”, au arătat ţării întregi că sunt rupţi de realităţile învăţământului românesc din ultimii ani.

Unde o fi văzut ”doctorul” Ponta că toţi copiii ştiu să utilizeze computerul, când realitatea ne arată că mulţi elevi din toate colţurile ţării trăiesc la limita sărăciei? Unii nu au ce să mănânce, ce să îmbrace, alţii merg kilometri întregi până la şcoală, sate întregi nu au curent electric. Este o realitate de neconstestat. Unde o fi văzut viitorul „preşedinte” al României astfel de elevi, ce recensământ are la bază, când şcolarii din primele clase nu au nici măcar manuale tipărite după care să înveţe???

Toţi prezidenţiabilii cu pretenţii care au deschis anul şcolar în curs s-au dovedit a fi complet rupţi de realitate. Nici măcar unul dintre ei, cu toate că mulţi români s-ar fi aşteptat, nu a rostit nici un cuvânt despre corupţia din domeniul educaţional. Despre criminalitatea din această zonă, pentru că dacă îi răpeşti unui copil dreptul de a învăţa, neasigurându-i cadrul necesar şi girând la vedere corupţia, îi distrugi viitorul. E ca şi cum ai comite o crimă.

Nimic despre fenomenul infracţionalităţii, despre curăţenia şi asanarea morală care ar trebui făcută în educaţie, pentru a putea asigura un cadru adecvat învăţământului naţional. Nimic despre neasigurarea condiţiilor necesare procesului de învăţământ, nimic despre lipsurile materiale, nimic despre neimplicarea autorităţilor locale şi naţionale pentru asigurarea resurselor necesare.

Nimic despre corupţia din sistem, despre afacerile ilegale, despre imoralitatea unor cadre didactice şpăgare, corupte. Nimic despre lipsa de pregătire şi profesionalism a multor dascăli. Nimic despre finanţarea „învăţământului gratuit” de către părinţi. Nimic despre aspectele aberante ale programei şcolare. Nimic despre „performanţele” învăţământului românesc. Nimic despre promovarea legală a incompetenţei şi mediocrităţii.

Marii prezidenţiabili: Victor Ponta, Klaus Iohannis, Elena Udrea, Monica Macovei, Călin Popescu-Tăriceanu nu vor să vadă şi să ştie despre corupţia, criminalitatea şi infracţionalitatea din educaţie. Dovadă sunt discursurile publice ţinute de aceştia la deschiderea noului an şcolar, în oricare din şcolile şi localităţile unde s-au aflat, la Tg. Jiu, Sibiu, Bucureşti, Călăraşi, Ploieşti. Pentru politicieni, corupţia din sistem nu există!

În contrast cu atitudinea şi demagogia politicienilor, foarte mulţi părinţi au ridicat în spaţiul public problema corupţiei din sistemul naţional de educaţie, acuzând dur actuala stare de lucruri din domeniu. Majoritatea românilor care au copii de şcoală au început să ceară socoteală factorilor responsabili de îngroparea învăţământului românesc, evidenţiind gravele probleme cu care se confruntă. Ei nu mai pot suplimenta financiar un sistem permanent de învăţământ neperformant, într-un mediu în care infracţionalitatea, criminalitatea şi corupţia sunt girate prin reglementări normative de partid şi de stat.

Cu regret, constatăm şi anul acesta, chiar dacă este unul cu mulţi „preşedinţi” de ţară în devenire, că mizeria din învăţământ este ascunsă mai adânc sub preş de principalii actori politici, astfel încât să nu fie afectat ”viitorul luminos” al scumpei noastre patrii.

Când vor vedea politicienii corupţia din educaţie, când vor asista românii la condamnări reale pentru vinovaţii de corupţie din sistemul de învăţământ, când se va asana moral şi se vor pune bazele unui învăţământ cu adevărat performant în România, când nu vom mai scoate ”genii” pe bandă rulantă, „doctoranzi” şi „premianţi” de Oxford, Harvard sau alţi „mari învăţaţi” ai neamului doar pe hârtie?

Dacă în „epoca de aur”, în fiecare şcoală, în fiecare clasă ne privea sever din tablou un singur comandant suprem, într-o ureche, acum, pe copiii noştri, la început de an şcolar, îi privesc mai mulţi ochi de „preşedinţi”, vorbindu-le de „viitorul luminos”, fără să vadă însă corupţia evidentă şi să rezolve preblemele din sistem.