OZN la guvernare

Nimeni nu a relatat încă, dar surse de încredere spun că, nu de mult, în palatul Victoria a aterizat un OZN veritabil.

Într-o ţară cu politicieni siniştri, hoţi nesătui şi patroni lacomi, te aştepţi ca măcar publicul să-şi păstreze oleacă de bun simţ. Singura apărare în faţa unei invazii prădătoare e râsul, cu toiagul lui, inteligenţa. Nimeni nu înţelege cum de se găsesc atât de mulţi apărători sinceri şi devotaţi ai incompetenţei, hoţiei, escrocheriei şi mitocăniei. Cu cât un ins se manifestă mai buruienos, cu atât ajunge mai repede la inima "poporului". Cu cât fură mai mult, cu atât se înalţă în ochii mulţimii. Iar dacă prostia, această boală naţională şi mondială, îl împinge pe vreun nefericit să glăsuiască, imediat ies şi luminătorii naţiei, gata să ne convingă de înţelepciunea ipochimenului. De fapt, nimeni nu ştie cu adevărat ce e cu inima asta colectivă, a poporului, da' toţi ar fi gata s-o spintece şi apoi s-o mănânce friptă.

Zgomotul difuz al ideilor proaste, al trişeriei, al propagandei se intensifică. Drag cititor, deşi ai impresia că asişti în direct la facerea istoriei, te asigur că singura preocupare a celor băgaţi în această murdară afacere e să-ţi ia calul. Să te convingă că e dreptul tău sfânt, inalienabil să fii minţit, calomniat şi furat. Şi să îţi placă. Asta e o performanţă remarcabilă. Aici se ascunde visul de aur al politicianului: cum să te aburească definitiv şi să-ţi închidă gura critică. (Ceea ce citiţi în fraza anterioară e încă o trimitere la purtătorului de mitocănii guvernamental.)

Două sunt preocupările guvernului în zilele astea: cum să vopsească cioara şi cum să-l asigure pe şful partidului că va fi uns la Cotroceni. În ceea ce priveşte economia, cred că suntem total lămuriţi. În tot acest timp nu România, în general, a prosperat, ci câteva firme mari care au exportat în draci şi şi-au repatriat profitul. Evazioniştii mari au rămas pe cai la fel de mari. Aidoma confraţilor din guvernarea ailaltă, preocuparea actualilor e să scoată bani din piatră seacă. Iar piatra? O calcă Fiscul şi crapă. Proiectul economic e nul, ministere de importanţă strategică sunt conduse de eşalonul doi, cu miniştri de faţadă. De asta nu ştia domnişoara ministru Petrescu pe ce şi-a pus graţioasa semnătură. Aflu, între timp, că forţe proaspete se îndreaptă spre guvernare: neamuri din televiziuni de propagandă, singurele instrumente eficiente în lupta cu duşmanul. Conform frumoasei tradiţii româneşti, marele duşman rămâne Opoziţia. Şi ce cere ea, frate? Bănuiţi că prosperitatea, controlul averilor ilicite, transparenţa contractelor şi eficienţa guvernării? Da' ce, 's copii? Opoziţia vrea la Cotroceni. Şi pe bună dreptate, că, în România, numai dacă eşti la butoane ţi se întoarce profitul însutit. Aici e aici, nu râdeţi, că şi PSD vrea la Cotroceni. Cum v-am spus şi n-am să încetez să v-o repet până în noiembrie, PSD are cele mai mici şanse de a câştiga. Cireaşa de pe tort, recesiunea. Aşa că numai BOR şi divizarea dreptei i-ar mai putea ajuta. Dar să nu credeţi că numai mulţimea de outsideri face jocul majorităţii, ci convingerea roiului de candidaţi că vor câştiga ceva, măcar o măslină, dacă se vor împroşca reciproc. Numai aşa pot fi convinşi 10% dintre alegători să stea acasă. „Nu-i aşa – îi spune chiar acum lui Ponta extraterestrul şef, cu ochii săi bulbucaţi şi cu două trompe în loc de nas – că la asta nu v-aţi gândit? Hai, agitaţi mai departe mărgelele şi oglinjoarele! O să vă ciugulească din palmă.“