Nu credeţi în lacrimile politicienilor!

Ponta e categoric: Obiectivul reunificarii cu R. Moldova e un obiectiv national! Ei na, şi chiar vreţi să credem asta? Acest articol este destinat strict adepţilor curentului unionist şi se vrea a fi un apel la inteligenţă.

Declaraţiile premierului Victor Ponta, scoase din context, făcute joi la Adevărul live, pot fi îmbucurătoare:

Obiectivul unificării este un obiectiv naţional. Categoric trebuie să rămână, dar nu va fi niciodată realizat de doi sau trei politicieni, ci când o majoritate clară a populaţiei Moldovei vor considera că această aspiraţie este de susţinut. În România, cred că o majoritate covârşitoare ar vota pentru unire.

De la reacţia de anul trecut, că unirea ar fi stupidă şi îi încurcă pe moldoveni la obiectivul naţional al reunificării este cale lungă, totuşi...

Contextul este candidatura la funcţia de preşedenţie şi diferenţa mică din sondaje între candidatul dreptei şi cel al stângii. O analiză care merită citită pe această temă este cea a lui Cristian Andrei pentru gandul.info: Îi va convinge Iohannis pe naţionalişti, ortodocşi şi anti-băsişti? . Publicul unionist este acum unul apetisant pentru că se încadrează în tiparul intelectualilor care merg la vot doar dacă au o convingere punctuală, care ţine de ideal, nu  de stomac. Deci sper că nu crede vreun consilier că vom sări ca oligofrenii, să strigăm PON-TA, PON-TA!  Sau să mergem la vot doar pentru atât...

Cum nu am sărit să-l venerăm pe preşedinte, când a spus: Cereţi-o şi-o vom face! OK, noi o cerem şi suntem din ce în ce mai mulţi, dar vrem nişte FAPTE pentru că a fost un interviu cu nici un an înainte, care spunea aşa:

Vocea Rusiei: Dvs. consideraţi că România şi Moldova trebuie să devină un singur stat? Traian Băsescu: Nu. Suntem două state independente şi eu consider că Republica Moldova poate deveni membră a Uniunii Europene şi atunci graniţele dintre noi nu vor mai avea decât valoare istorică pentru că cetăţenii Uniunii Europene circulă liber dintr-o ţară în alta.  

Dacă nu mă credeţi:

Să nu fim proşti! Şi să ne uităm la evoluţia altor cauze civice din România post-decembristă. De regulă  acesteau au involuat prin numirea în funcţii publice a exponenţilor lor. Au devenit insignifianţi şi fără o putere reală de a schimba lucrurile: consilieri de prim-ministru (vedeţi poza de la începutul articolui), parlamentari (era o adevărată modă printre revoluţionarii anilor 90) sau secretari de stat vremelnici. S-a realizat ceva prin asta? A generat plus-valoare, în afară de un salariu/carieră pentru respectivul?

Vechi sau noi, Nicolae Filimon ştie mai bine, politicienii au în codul genetic declaraţiile fanfaronice. A apărut acum o nouă generaţie de parlamentari, tineri, puşi pe... declarat, chiar şi pe bloguri, platforme de bloguri şi reţele de socializare dar lacunari până în acest moment la capitolul FAPTE. Era campania electorală din 2012 când am sunat un candidat, ulterior ajuns parlamentar:

- Sunt în campanie electorală! Spuneţi repede, ce vreţi, apă, canal, gaze??? - ... Noi cu... Basarabia... - Da, da, sunt de acord!

Să nu vă închipuiţi că peste Prut situaţia sincerităţii politicienilor ar fi alta. Ba chiar e mai rău, pentru că acolo chiar şi cel mai unionist partid, când va câştiga 51%  din voturile basarabenilor, va ajunge la putere şi va constata că e complicată unirea asta. O sa zică că nu se face aşa, de pe o zi pe alta, trebuie schimbate legi, trebuie analizate consecinţele, înfiinţate instituţii (în care să fie angajate rude), studii de fezabilitate, ştiţi prea bine discursul, îl găsiţi si-n înregistrarea de joi, doar că acolo se vorbea că ambele state trebuie să treacă la euro. Nu mai devreme de acum doi ani, un politician unionist de la Chişinău ne întreba înainte de marşul în care am scos aproape 10 000 de basarabeni în stradă pentru a cere unirea:

- Ce nahui caută România să facă politică aici blea?

Îmi cer scuze pentru rusisme, nu-mi aparţin. Şi nici nu am nevoie să fac public numele politicianului, pentru că, între timp, şi-a revenit în simţiri şi vorbeşte despre reîntregirea neamului românesc, ceea ce e salutar. La fel, o vor face, volens-nolens, şi Filat, şi Leancă, şi Lupu pe măsură ce văd un electorat mai mare unionist. Pentru că aştia sunt politicienii...

Sunt reprezentantul organizaţiei care este vârful de lance al curentului unionist din ultimii ani: Acţiunea 2012. Am trecut împreună prin două experienţe electorale (parlamentare 2012 şi europarlamentare 2014) propunând Pactul pentru Basarabia. O vom face la fel şi cu prezidenţialele din România şi parlamentarele din Republica Moldova. Doar că rezultatele din partea acestor păpuşi care ne reprezintă trebuie să înceapă să vină. Declaraţiile nu mai sunt suficiente, e timpul pentru FAPTE.

Ce trebuie să facem ca să menţinem presiunea pe clasa politică şi să nu deviem pe parcurs/să nu depindem de context?

• Să fim mulţi. Din ce în ce mai mulţi şi vizibili. În online dar mai ales în stradă.
• Să fim demni. Putem să propunem soluţii factorilor decizionali, să îi punem să şi le asume, dar nu trebuie să fim cumpăraţi.
• Să fim deştepţi. Singurul moment în care politicienii au nevoie de noi e atunci când mergem la vot. Ei bine, momentul acela costă scump şi nu mai e suficientă o promisiune. Nici chiar o lacrimă...