Miza ofensivei diplomatice a României: investiţii de 10 miliarde de euro

Cei care s-au simţit deranjaţi că Guvernul Ponta a străbătut mapamondul de la Beijing până la Moscova, au aflat astăzi că miza ofensivei diplomatice a României o reprezintă atragerea de investiţii de 10 miliarde de euro şi crearea de 50.000 de locuri de muncă până la sfârşitul anului în curs. O provocare pentru un timp atât de scurt, dar o necesitate pentru ca economia ţării să iasă din starea de expectativă.

Planul naţional de investiţii lansat la Palatul Victoria, care îşi propune atragerea de minim 10 miliarde de euro în investiţii şi crearea de 50.000 de locuri de muncă, reprezintă o miză imensă pentru economia României care are nevoie ca de aer de locuri de muncă şi de repornirea motoarelor. Iar aceste lucruri, într-o economie globalizată, nu se poate realiza dacă stăm la noi acasă şi ne uităm în gura celor supăraţi pe viaţă pentru că nu sunt la guvernare, iar când au fost au bătut pasul pe loc. 

Înţeleg că unora nu le place rubla sau yuanul după ce nici măcar euro nerambursabili nu au ştiut să atragă. Această nemulţumire îmi aminteşte de strugurii acri din fabulă. 

România nu a mai avut un asemenea plan de investiţii curajos până în prezent, iar asumarea lui de către Executivul condus de Victor Ponta are loc în urma unui turneu asiatic promiţător, în urma deblocării relaţiilor cu Rusia, dar şi în urma reluării contactelor cu ţările europene de pe alte premize decât cea a fotografiilor de grup. De exemplu, premierul francez se află în România cu o suită de miniştri după el, şi anume ministrul Agriculturii, ministrul Comerţului Exterior, ministrul Mediului şi ministrul delegat pentru Afaceri Europene din Hexagon. Amintesc acest exemplu de actualitate pentru a răspunde celor care s-au temut că România se mută în China sau în Rusia. Dimpotrivă, direcţia este contrarie, se mută atenţia Chinei, a Rusiei şi a Europei înspre noi, iar cele 10 miliarde de euro investiţii nu vor veni în România de la Cotroceni, ci exact din statele cu care ţara noastră se străduieşte acum să reia legăturile pe baza unor principii corecte.

Sau nu avem voie să atragem investiţii din alte părţi pentru că nu am primit binecuvântarea cui trebuie? România nu are nevoie de binecuvântări politice televizate, ci de infuzie de capital, de locuri de muncă şi de relaţii internaţionale solide pentru a se putea afirma şi a-şi juca rolul de ţară importantă. A fost o strategie proastă menţinerea ţării în izolare ca să fie la mila politică a unora şi să răsară soarele doar de acolo de unde îi convenea fostei puteri. România este capabilă să-şi asigure suport din multe părţi ale lumii şi nimeni nu are dreptul să o priveze de acest drept. Iar pentru o guvernare investită prin vot popular masiv gestionarea acestor atuuri în interesul naţional şi atragerea de investiţii masive nu reprezintă o opţiune, ci o obligaţie de care Guvernul condus de Victor Ponta se achită cu celeritate. Altfel, am văzut în vremurile de tristă amintire cum poate fi irosit timpul în spectacole de palat şi în jocuri politice sterile.

Aştept să văd criticile la adresa planului naţional de investiţii sau a statelor invitate să îşi îndrepte atenţia spre România. Înţeleg că unora nu le place rubla sau yuanul după ce nici măcar euro nerambursabili nu au ştiut să atragă. Această nemulţumire îmi aminteşte de strugurii acri din fabulă. Dacă nu au fost în stare să-i aducă nimic României decât dispute şi certuri, acum fireşte că orice investiţie adusă de Guvernul Ponta are gust amărui-acrişor...