Scandalul dosarelor SIPA a apărut aşa, ca din senin, stârnind furtună şi reacţii tranşante în rândul factorilor implicaţi. Foşti demnitari cu rang înalt, fost preşedinte de ţară, miniştrii, judecători, politicieni, jurnalişti au luat foc odată cu declanşarea dezvăluirilor că arhiva fostului serviciu secret al Ministerului Justiţiei ar fi fost copiată şi folosită ilegal. Creat iniţial să adune doar informaţii din sfera penitenciarelor, dar extinzându-şi atenţia şi asupra magistraţilor din sistemul judiciar, prin dosarele făcute, arhiva SIPA a fost şi continuă să fie încă, o armă puternică în mâinile celor care au avut acces la informaţii şi le-au putut gestiona discreţionar.

În ciuda acuzelor aduse acum, la 12 ani distanţă, că dosarele SIPA ar fi fost copiate şi folosite, mai toţi demnitarii care au trecut pe la conducerea Ministerului Justiţiei şi au avut tangenţă cu această instituţie, declară sus şi tare că nici usturoi n-au mâncat, nici gura nu le miroase! Acuzele s-au îndreptat ca un bumerang chiar şi împotriva fostului ministru, Monica Macovei, care a decis desfiinţarea acestui serviciu secret. Mulţi au negat că au avut acces sau că au văzut vreodată, vreun dosar fabricat de SIPA.

Cu toate acestea, tam-nesam, au apărut tocmai acum informaţii şi acuze că s-a folosit ilegal, s-au copiat şi furat dosare din arhiva SIPA, care ar fi fost folosite în diverse scopuri de şantaj. Cum de au apărut astfel de dezvăluiri după atâţia ani, în ce scop şi pe cine vizează, nu ştim încă. Astfel de dezvăluiri puteau fi făcute şi pe vremea preşedintelui Băsescu şi a guvernărilor trecute, dar ele nu s-au făcut atunci, ci de curând!!!

Şi, ca de fiecare dată când apar dezvăluiri senzaţionale ale unor fapte petrecute cu mulţi ani în urmă, acestea nu sunt deloc întâmplătoare. Aruncarea lor pe piaţă este premeditată, făcută cu anumite scopuri, urmează o strategie şi vizează ţinte clare. Nu este nici pe departe bâta unui prost aruncată în baltă. Cum se întâmplă cu majoritatea dosarelor importante, ţinute secrete şi care, după nişte ani, în funcţie şi de conjuncturi şi interese, sunt făcute publice, lovind în ţinte dinainte stabilite.

În cazul arhivei în cauză încă nu ştim care sunt ţintele reale vizate. În aparenţă, acuzele îi vizează pe foştii gestionari ai dosarelor, dar cred că ţintele şi mizele dezvăluirilor sunt cu mult mai importante în acest scandal. Unii spun că adevăratul scop este controlul Justiţiei, alţii consideră că, dimpotrivă, miza este scoaterea Justiţiei de sub orice control subteran. Există şi priviri care se îndreaptă spre autorul dezvăluirilor, contextul în care au fost lansate, credibilitatea şi postura personajului în cauză, anturajul acestuia şi mai ales interesele din spatele unora sau altora.

O primă reacţie oficială şi consecinţă a acestor dezvăluiri este că actualul ministru al Justiţiei, Tudorel Toader, sprijinit cel puţin declarativ de premierul Grindeanu, a anunţat că este gata să desecretizeze arhivele SIPA. Arhive cu pricina pe care, după unele voci din spaţiul public, n-au avut curajul să le desecretizeze nici un alt ministru până acum. De frică! Cu unele opoziţii în minoritate, care consideră că nu este bine să deschidem cutia Pandorei, majoritatea opiniilor publice susţin necesitatea desecretizării. În ce măsură şi cum se va face, dacă se va face desecretizarea dosarelor SIPA încă nu ştim. Poate nu se va face, poate se va fi o repliere a factorilor decizionali în favoarea deschiderii arhivei, poate se va dovedi că a fost doar un balon de săpun, menit să distragă atenţia de la alte lucruri importante. Vom vedea.

Dar, dacă această arhivă se va desecretiza atunci sigur, vor exista consecinţe importante nu doar asupra sistemului. Pot fi consecinţe inclusiv în zona puterii politice, a controlului, a Justiţiei, dar şi în zona aşa ziselor erori judiciare, care au produs sentinţe contestate de-a lungul anilor.

Cum vor reacţiona cei care se consideră victime ale erorilor judiciare, când vor afla că judecătorul care i-a condamnat era compromis, era şantajabil, putea fi păpuşat de către cei care-i cunoşteau secretele murdare? Oare, au existat sentinţe influenţate de interese obscure în detrimentul aplicării strict a legii? Dacă se constată că unii magistraţi au dat sentinţe sub presiunea şantajului, se mai pot redeschide dosarele în cauză şi rejudecate corect? Mai poate fi reabilitat un condamnat pe nedrept şi despăgubit într-un fel sau altul? Dar magistraţii vinovaţi pot fi traşi la răspundere pentru faptele lor?

Pe de altă parte, în contextul în care au fost furate şi folosite abuziv informaţii compromiţătoare despre anumiţi magistraţi, e firesc să ne întrebăm dacă aceştia au fost implicaţi în jocurile de putere?

Şi în acest scandal, ca şi înalte cazuri care ne-au influenţat societatea, viaţa, românii au dreptul să afle adevărul adevărat, indiferent de consecinţe.