Ministrul Toader a reuşit să stârnească încă un val de ură împotriva puterii politice. Este momentul moţiunii de cenzură

Are un talent actuala puterea să provoace ura populaţiei, ceva de speriat. Ca şi cum nu avea destule fronturi deschise, în plan intern şi extern, a mai deschis încă unul. Care să lămurească definitiv populaţia şi partenerii internaţionali de intenţia sa de a-şi duce la îndeplinire planul: „nu avem toată puterea până nu avem şi justiţia“. Dacă mai era nevoie de o dovadă, ea a fost furnizată de ministrul Toader.

Cererea de revocare a Procurorului General, Augustin Lazăr, reprezintă bomboana pe coliva (politică) a ministrului Toader. Lui Lazăr nu i se pot imputa legături secrete cu „statul paralel“, arestări repetate şi nejustificate, exagerări în anchetele derulate. Dimpotrivă, populaţia consideră că este prea lent în anchetarea evenimentelor din 10 august. Un om profund onest, politicos, lipsit de agresivitate, fără reproşuri din partea mediului profesional în care lucrează. „Am fost notat timp de 36 de ani cu calificativul „foarte bine“, a spus stăpânindu-şi cu greu lacrimile, Augustin Lazăr.

Ca să-şi salveze fotoliul de ministru, ca să demonstreze că el este stăpânul justiţiei din România, repudiat până şi de proprii studenţi, ministrul Toader a făcut greşeala vieţii sale. N-a priceput că puterea vine şi se duce, caracterul şi corectitudinea profesională rămân.

Toader a înfipt cuţitul în actuala conducere a ţării

Susţinut şi apreciat de Tăriceanu, ministrul Toader i-a dat şi acestuia cu firma în cap. Pentru că toată ura provocată de Toader se răsfrânge automat şi asupra protectorului său. Avea nevoie Tăriceanu să-şi pună în cap populaţia, dacă tot vrea să candideze la prezidenţiale? Nu avea, dar unde nu este minte, nici Dumnezeu nu are ce face.

Actualul regim şi-a dat arama pe faţă. Vrea să umple justiţia, în primul rând parchetele, cu oameni obedienţi, care să nu le mai facă dosare când fură din bugetele de stat. Neavând dosare, judecătorii nu mai au ce judeca. Doar babe în piaţă, care vând legături de zarzavat fără autorizaţie. Dna Kovesi a fost eliminată. Dl Horodniceanu la fel. Urma dl Lazăr, şi apoi Cristina Tarcea, şefa ICCJ. Şi cine vine în locul lor? La DNA, Adina Florea, care s-a făcut de râs la interviu, spunând că ea n-a fost niciodată independentă.

Secţia specială de procurori, care anchetează magistraţi, va fi condusă de oameni obedienţi, precum Adina Florea, care să arate „pisica“ magistraţilor care se iau de furăciunile actualilor guvernanţi.

Ignorarea repetată a avizelor CSM, care rămâne o instituţie de paie, deşi prin lege trebuie să asigure independenţa justiţiei, îl fac pe ministrul Toader principalul vinovat de starea actuală a justiţiei româneşti. A devenit persoană non grata în peisajul european.

Comisia de la Veneţia şi MCV-ul

Ce a fost pus la colţ regimul politic actual de către Comisia de la Veneţia, dar ce va fi pus de MCV, după această cerere de revocare, de nimic justificată. Toate aberaţiile înşirate în Raportul de „ievaluare“ nu fac două parale în ochii specialiştilor. Aşa se întâmplă când un specialist, dl Toader, îşi vinde conştiinţa şi capacitatea profesională pentru a deveni un politruc. Bănuiesc că după acest episod, CE va trece la sancţiuni mai drastice, iar preluarea preşedinţiei rotative a UE va fi serios afectată şi decredibilizată în ochii partenerilor noştri europeni.

Ce va face preşedintele Iohannis?

Trăitori în sindromul „tătucului“, mulţi români îi cer preşedintelui să repare ce au votat sau n-au votat ei, în 2016. Preşedintele nu poate ieşi din litera Constituţiei. Ştie cineva cine sunt preşedinţii Germaniei sau Austriei? Eu nu ştiu, pentru că funcţiile lor sunt de decor, conform Constituţiei din aceste ţări. Preşedintele Franţei are puteri mari în zona executivă, iar preşedintele american chiar este şeful guvernului. Preşedintele României are prerogative mari doar în zona de politică externă şi de securitate, şi cam atât. I-au fost amputate, prin lege, dreptul de a decide la numirea şi revocarea procurorilor şefi, aşa că, dacă respectă legea şi Constituţia nu are prea multe de făcut. Cazul Kovesi pare să se repete la indigo. Preşedintele Iohannis nu poate da tonul în nerespectarea deciziilor CCR, fără ca acest fapt să nu însemne instalarea unui haos social generalizat în România. Dacă preşedintele nu le respectă, de ce ar fi obligaţi alţii să respecte legea şi Constituţia?

Ultima soluţie, moţiunea de cenzură

Lucrurile par acum coapte pentru moţiunea de cenzură. Întâmplarea de ieri, când o lege importantă n-a trecut la vot, fiind sabotată de parlamentarii PSD care sunt dirijaţi de „puciştii“ recent declaraţi împotriva lui Dragnea, s-a vrut un avertisment pentru Dragnea. Aici suntem, şi te executăm când vrem noi. Repetarea votului, până iese cum trebuie, l-a făcut până şi pe Kelemen Hunor, un aliat până mai ieri a lui Dragnea, să declare: „o porcărie“!

Probabil mai există parlamentari PSD şi ALDE conştienţi de prăpastia spre care se îndreaptă România sub actuala conducere, rezultatul referendumului fiind edificator asupra încrederii populaţiei în actualul regim. Acuzele repetate dinspre Bruxelles, posibile sancţiuni, inclusiv pecuniare, de la organisme europene, posibilitatea de a ne face de râs cu actualul guvern după preluarea preşedinţiei rotative a UE, trebuie că i-a pus pe gânduri pe mulţi. Dacă o ţin tot aşa, PSD şi ALDE nici nu vor mai conta la viitoarele alegeri, mai ales dacă îngheaţă salariile şi pensiile, cum se pare că se va întâmpla, pentru că nu mai au altă soluţie de avarie.

Concluzie

Aşadar, este un moment bun pentru o moţiune de cenzură, mai ales că o altă majoritate parlamentară nu se întrevede, iar preşedintele Iohannis va fi obligat să desemneze un premier de la actuala majoritate parlamentară. Tensiunile politice şi sociale trebuie rezolvate în vreun fel, şi aceasta pare calea cea mai bună: plecarea lui Dragnea şi a premierului Dăncilă.