Indiscutabil că vlogger-ul român care a realizat filmuleţul a premeditat disputa de la Kaufland şi a vrut să provoace o bombă de presă care, foarte probabil, a fost mult peste aşteptările sale. Autorul, care şi-a păstrat anonimatul, a devenit vedetă peste noapte, dar, inconştient, a reuşit să arate cât de periculos este butoiul cu pulbere în care se dezvoltă relaţiile dintre români şi maghiari. El este vinovat pentru premeditare, dar de fapt el a exploatat mediatic o problemă cu cauze şi responsabilităţi mult mai mari decât poate el să priceapă. El nu este vinovat pentru premisele care au generat această dispută între români şi maghiari. Nu vreau să îl disculp, ci vreau să atrag atenţia asupra cauzelor care au permis geneza acestui scandal.

Este vinovată vânzătoarea de la magazin că nu ştie limba română nici măcar la un nivel care să îi permită comunicarea de bază? Nu, vânzătoarea este doar o victimă!

În primul rând, este o victimă a părinţilor săi, care, în educaţia pe care i-au dat-o, atât cât să devină la maturitate doar o simplă vânzătoare de mici, i-au insuflat dispreţul faţă de români şi faţă de limba română. Pentru că altfel nu se poate explica de ce nu a reuşit să înveţe un vocabular minim necesar pentru o conversaţie simplă. Tatăl vânzătoarei era prezent când vlogger-ul a comandat micii. Ba chiar a fost traducător, deci el ştia limba română. Dar a considerat că educaţia dată propriului copil nu trebuie să conţină şi cunoştinţe minime de limba română. Ba mai mult, a inflamat scandalul când a spus că oricine vine în secuime trebuie să ştie ungureşte! De fapt, nu atât refuzul fetei de a-l servi, cât comentariile tatălui ei, acompaniat de câţiva clienţi unguri, referitoare la obligativitatea cunoaşterii limbii maghiare când te afli în secuime, a declanşat acest scandal mediatic. Probabil că în familie şi în comunitate vânzătoarea este acum o eroină pentru că nu l-a servit pe românul care a îndrăznit să ceară mici în limba oficială din România, în limba română, iar tatăl ei este foarte mândru de lecţia dată românilor. Deşi părinţii fetei ar trebui să îşi facă o analiză la rece a educaţiei date propriului copil: este suficient pentru fiica lor să ştie doar limba maghiară şi să nu ştie absolut deloc limba română pentru a-şi putea găsi un loc de muncă mai bun? Pentru că doar cu limba maghiară, fără să ştie deloc limba română, nu va putea să lucreze nimic mai mult decât vânzătoare de mici la Kaufland. La asta duce enclavizarea ungurilor în România: la limitarea accesului tinerilor maghiari pe piaţa muncii!

În al doilea rând, este vina politicienilor maghiari care au orchestrat în ultimii 27 de ani separarea elevilor maghiari de cei români, prin excluderea românilor din şcolile în care erau majoritari elevii maghiari. Liderii UDMR au crezut că o să conserve astfel identitatea maghiară şi vor elimina riscul asimilării. Învăţământul mixt, adică funcţionarea claselor de limba română în aceeaşi clădire şi în aceeaşi curte cu clasele de limbă maghiară, ar fi generat o percepţie a celuilalt mult mai paşnică, ar fi contribuit la o mai bună convieţuire între români şi unguri când copiii ajungeau maturi şi, mai ales, le-ar fi permis copiilor unguri să înveţe şi să exerseze un minim vocabular în limba română. Ungurii care ştiu cât de cât limba română au şanse mai mari să îşi găsească o slujbă mai bună, nu doar de vânzător de mici!

Pentru elevii unguri trebuie programe şi manuale de limba română ca limbă străină.

În al treilea rând, este vina sistemului de învăţământ, din perspectiva programei şcolare şi a examenelor. Vânzătoarea a absolvit o şcoală în România şi, în mod normal, ar fi trebuit să dea nişte examene la absolvirea ciclului gimnazial şi al celui liceal, dacă l-a urmat, de limba română. Realitatea este că în multe şcoli de limbă maghiară aceste examene de limba română sunt trucate, pentru că nici conducerea acelor şcoli, nici inspectorii maghiari din învăţământ, nu manifestă niciun interes pentru ca elevii maghiari să înveţe limba maghiară. Pentru elevii unguri trebuie programe şi manuale de limba română ca limbă străină. Chiar dacă ei sunt locuitori şi cetăţeni ai României, limba lor maternă este limba maghiară. Manualele de limbă română pentru elevii maghiari trebuie făcute după o programă special creată pentru ei, în funcţie de necesităţile lor practice şi de particularităţile limbii maghiare. Învăţământul în şcolile de limbă maghiară este girat de funcţionari maghiari, de la nivel central până la cel judeţean. De ce nu i-au luat la rost părinţii elevilor maghiari pe aceşti funcţionari numiţi politic pentru că nu s-au străduit să fie manuale specifice de limba română? Abia din anul acesta, din Februarie, s-a aprobat o programă nouă, prin care elevii din şcoli de limbă maghiară vor învăţa limba română ca limbă străină (mulţumesc pentru informaţie d-nei secretar de stat Irina Elisabeta Kovács). Să sperăm că noua programă va fi implementată şi măcar peste ani, probabil un deceniu, vor fi vizibile efectele şi scenariile unor astfel de scandaluri premeditate ar putea fi imposibile. E drept că, pe lângă programă şcolară şi manuale, mai este nevoie şi de bune intenţii, de ambele părţi.

Deputatul UDMR Attila Korodi a recunoscut, într-un comentariu al acestui scandal mediatic, că sunt tineri unguri în secuime care nu ştiu limba română:

„Din păcate, asta e situaţia. Atât a putut face sistemul educaţional din România pentru aceşti tineri“.

Deputatul uită să spună că responsabili pentru acest sistem educaţional sunt şi ei, politicienii maghiari, care au decis scoaterea românilor din şcolile cu predare în limba maghiară şi care gestionează, prin demnitarii şi funcţionarii numiţi politic, învăţământul în şcolile respective. Strategia UDMR, care a fost la guvernare foarte mulţi ani, a vrut să facă doar atât pentru aceşti tineri prin sistemul educaţional din România.

Directorul magazinului Kaufland din Odorheiu Secuiesc este vinovat direct pentru declanşarea şi amploarea acestui scandal interetnic. Chiar dacă sunt rari clienţii care nu ştiu maghiară, nu pui la tejghea un vânzător care nu ştie limba română, pentru că localitatea Odorheiu Secuiesc se află în România. Directorul Kaufland din Odorheiu Secuiesc a spus o prostie mai mare ca toată reţeaua Kaufland: nu poate fi cunoaşterea limbii române o condiţie la angajare, pentru că ar fi discriminare! Domnule director Kaufland, după logica Dvs. ieftină ar trebui să angajaţi la tejghea un chinez, chiar dacă nu ştie limba română sau limba maghiară. Sau să înţeleg că doar cunoaşterea limbii maghiare este o condiţie la angajare? Ba mai mult, într-un total dispreţ faţă de români, a păstrat-o pe acea vânzătoare la tejghea, deşi putea să îl ducă mintea că după atâta scandal mediatic o să vină şi controale. Pentru această atitudine de dispreţ la adresa românilor şi a autorităţilor române, directorul general al Kaufland România ar trebui să îl demită imediat pe directorul Kaufland din Odorheiu Secuiesc. Pentru că directorul magazinului Kaufland din Odorheiu Secuiesc a afectat imaginea firmei Kaufland România prin proasta gestionare a crizei, de care este direct vinovat. În loc de vânzătoare la tejghea, îi putea oferi fetei un post în care nu trebuia să relaţioneze cu clienţii. Pentru că, din câte ştiu, Kaufland România nu a deschis magazinul din Odorheiu Secuiesc exclusiv pentru unguri! În acest caz, a fost un client care în mod premeditat a provocat-o pe vânzătoare, dar mâine poate fi alt client fără nicio intenţie de a provoca un scandal mediatic, care, în trecere prin oraş, chiar vrea să mănânce acolo. În cazul în care Kaufland România a înfiinţat magazinul din Odorheiu Secuiesc exclusiv pentru unguri, să pună atunci o pancartă la intrare: „Kaufland România interzice accesul românilor care nu cunosc limba maghiară în acest magazin din Odorheiul Secuiesc!“. Dacă mai sunt şi alte magazine exclusiviste pentru unguri în alte localităţi din România, rugăm conducerea Kaufland România să îi anunţe public pe românii din România, ca să evităm aceste magazine. Cât timp conducerea Kaufland România nu ia măsuri ferme împotriva directorului magazinului din Odorheiu Secuiesc, înseamnă că este părtaşă la politica segregaţionistă promovată de acesta. Semnalele de pe reţelele de socializare ar trebui să îi dea de gândit oricărui director general al Kaufland România! Cursurile de limba română, pe care le-au anunţat ca să calmeze spiritele, nu sunt o soluţie. Nu trebuie să fie sarcina firmei Kaufland România să îi înveţe limba română pe ungurii care nu ştiu româneşte, dar trebuie să fie în sarcina ei să angajeze personal care să poată servi clienţii, chiar dacă fac o comandă în limba română în magazinele din România.

Atitudinile neutre sau pozitive din presă arată că încă mai sunt speranţe pentru îmbunătăţirea percepţiei celuilalt.

Presa este vinovată pentru escaladarea disputei mediatice, pentru că ziariştii au promovat subiectul adesea din perspectivă unilaterală. În presa de limba maghiară am observat tendinţa de victimizare, punându-se accentul pe manipularea subiectului împotriva minorităţii maghiare şi pe caracterul provocator al vlogger-ului. Unii ziarişti maghiari nu au uitat să utilizeze pentru români sintagma peiorativă „oláh“. Desigur că ziariştii unguri nu au sesizat miezul problemei: de ce nu a putut să vorbească limba română un vânzător de la un magazin din România! Presa de limbă română a explodat aproape la unison şi prin numărul mare de articole, multe preluate unul după altul, dar mai ales prin atitudinea isterică a unor formatori de opinie, ca de exemplu Radu Banciu, care a alimentat şi inflamat scandalul mediatic. Au fost şi poziţionări neutre şi chiar pozitive, atât din partea românilor, cât şi din partea ungurilor, care au condamnat ambele tabere, atât vlogger-ul provocator, cât şi vânzătoarea de mici. Umorul unor români mai hâtri pe reţelele de socializare a condimentat cu zâmbete subiectul micilor „de limbă maghiară“. Atitudinile neutre sau pozitive din presă arată că încă mai sunt speranţe pentru îmbunătăţirea percepţiei celuilalt.

Ca să închei într-o notă optimistă, aş face un mic excurs în istorie despre obiceiurile culinare ale ungurilor. Mai ales că lucrez în zilele acestea la un studiu despre ce se mânca în Cluj în a doua jumătate a secolului al XVI-lea. Prelucrând registrele fiscale cu cheltuielile zilnice ale Primăriei în jurul anilor 1580, am găsit periodic date despre mâncarea care se cumpăra pentru oaspeţii juzilor oraşului, de la soli din Polonia până la simpli mesageri. Fără a intra în detalii despre meniu în funcţie de rangul social, menţionez că mi-a atras atenţia consumul ridicat de friptură de vită, fie de bou, fie de viţel, mai rar de vacă. Friptura din carne de vită era cea mai ieftină. Despre secui se ştie că erau mari crescători de vite în epoca medievală, mai ales că singura lor obligaţie fiscală, pe vremea imunităţii fiscale în schimbul slujbelor militare, era darea boului, adică un bou de fiecare familie cu câteva ocazii speciale. Astăzi carnea de vită este un lux, din cauza preţului relativ mare. Aşa că este uşor să ne explicăm apetitul ungurilor pentru mici, un produs preluat de la românii de la sud de Carpaţi. Poate că termenul este un pic exagerat, dar micii „de limbă maghiară“ de la Odorheiu Secuiesc relevă un fenomen de aculturaţie: ungurii din Transilvania, obişnuiţi pe vremuri cu friptură din carne de vită, au preluat de la români în ultima sută de ani obiceiul consumului de mici. Iată unul din efectele Unirii din 1918: ungurii au învăţat să mănânce mici! Iar după densitatea articolelor în limba maghiară pe acest subiect, Academia Maghiară de Ştiinţe va trebui să introducă cuvântul „mics“ sau „miccs“ în dicţionarul limbii maghiare, cel puţin ca regionalism. Oare va scrie la etimologie că e cuvânt de origine română?... :)