Lui Tiberiu Niţu i s-a urcat puterea la cap: anchetează judecătorii CCR

N-am mai văzut în ultimii 10 ani o încercare atât de brutală, de cinică şi de stalinistă, precum aceea a procurorilor Parchetului General, care anchetează judecătorii CCR, nici ei nu prea ştiu bine pentru ce. Este vorba de chemarea la ordine, la Parchetul General, a celor şase judecători care au semnat erata la o decizie a CCR şi care a decis soarta referendumului.

Ce s-a întâmplat, de fapt?

După referendumul din 2012, şase judecători ai CCR, majoritate calificată, au decis că nu se pot modifica listele electorale permanente, după referendum. Judecătorul Acsinte Gaşpar, profitând de faptul că judecătorii CCR au plecat în concediu, şi că îndeplinea funcţia de raportor în relaţia cu Guvernul României, a modificat conţinutul juridic al deciziei majorităţii calificate a CCR şi, în loc să scrie că listele electorale permanente folosite la referendum nu pot fi modificate, a indicat să se facă un fel de minirecensământ în urma căruia să se modifice numărul alegătorilor.

După ce a primit adresa de la Acsinte Gaşpar, Ponta a hotărât să facă minirecensământul, care să schimbe soarta referendumului.

Colegii judecători ai lui Axinte Gaşpar, oameni finuţi, în loc să facă imediat public întreg matrapazlâcul, astfel încât Axinte Gaşpar să fie dovedit un falsificator şi trimis la puşcărie, au preferat să redacteze o erată, care să pună lucrurile pe făgaşul normal. Nu te joci cu legea şi cu matematica electorală, dar pe cine nu laşi să moară...

Falsul la care s-a pretat Axinte Gaşpar era evident de la o poştă.

Listele electorale permanente se alcătuiesc matematic, după numărul de CNP-uri ale persoanelor care au împlinit 18 ani. Le face direct calculatorul de la evidenţa populaţiei, fără intervenţia cuiva.

Singura problemă este actualizarea lor, prin eliminarea persoanelor decedate, datorie a primăriilor ÎNAINTE de derularea referendumului.

Să admitem că nu toate primăriile au trimis în timp util actualizarea. Că au mai scăpat neradiate câteva sute, sau mii, de persoane. Nesemnificativ, pentru rezultatul final, dacă în loc de 18,4 milioane alegători aflaţi în listele electorale am fi avut 18,35 milioane. Nu se schimba cu nimic rezultatul referendumului.

În orice caz, nu mai poţi face intervenţii post-factum, după terminarea „jocului”, aşa cum îţi convine.

Iar să faci un minirecensământ, din care să rezulte o cifră convenabilă pentru cvorumul necesar la referendum, era o altă  aberaţie.

Recensământul, mini sau maxi, este ceva aproximativ, depinde de mulţi factori aleatorii. Dacă găseşti sau nu persoanele la domiciliu, dacă acestea spun adevărul sau nu, şi câte şi mai câte.

Cel care a înţeles foarte bine mecanismele a fost Ioan Rus, care a refuzat să schimbe datele din listele electorale permanente cu explicaţia, „nu vreau să-mi petrec bătrâneţile în puşcărie”.

Bineînţeles că au curs valuri de cerneală şi megabiţi pe tema celor 7,4 milioane de români nu l-au mai vrut pe Băsescu, şi acesta n-a plecat.

Dar ceilalţi 11 milioane nu contează? Poate că n-au venit la vot fix  să nu se realizeze cvorumul, de unde ştim care este realitatea?

Noroc cu intervenţiile si vigilenţa oficialilor europeni şi americani, altfel nu se ştie unde s-ar fi oprit malversaţiunile cuplului Ponta-Antonescu.

Întrebarea este de ce acum s-a găsit Tiberiu Niţu să dezgroape morţii?

Adevărul este că fără vigilenţa judecătorilor de la CCR, Victor Ponta ar fi zburdat cum ar fi vrut pe câmpiile patriei.

În primul rând scăpa de Băsescu, şi justiţia ar fi luat o cu totul altă turnură, conform declaraţiei lui Ponta: „după ce  luăm controlul politic asupra  DNA”, sau „avem guvernarea, dar nu avem toată puterea”.

Având zestrea genetică moştenită de la comunişti, Ponta n-a înţeles niciodată statul de drept, separaţia puterilor în stat, independenţa justiţiei. Voia toată puterea, doar pentru el.

Multe iniţiative legislative, trecute prin parlament, au fost întoarse de judecătorii CCR, o listă prea lungă pentru a fi evocată aici.

Un mic exemplu, cazul Şova sau Ordonanţa traseiştilor, şi câte şi mai câte. I-au stricat ploile, în multe dintre jocurile pe care intenţiona să le joace.

De aici o oftică şi o ură teribilă pe care Ponta le nutreşte faţă de judecătorii CCR.

Acum, spre sfârşit de mandat, cu sau fără ordin direct de la Ponta, Tiberiu Niţu s-a gândit să se răzbune pe ei, târându-i prin sălile parchetelor şi punându-i să dea cu subsemnatul. Aşa, de-al dracului, să arate cine-i mai tare în ţara asta.

Deşi Constituţia şi legea spun clar:

Constituţie, Art. 145: „Judecătorii Curţii Constituţionale sunt independenţi în exercitarea mandatului lor şi inamovibili pe durata acestuia“. Legea 47/1992, art. 61 alin. 2): „Judecătorii Curţii Constituţionale nu pot fi traşi la răspundere juridică pentru opiniile şi voturile exprimate la adoptarea soluţiilor”.

Care ar fi reacţia necesară a judecătorilor CCR?

Nu mă pricep prea bine, dar având în vedere aberaţiile cuprinse în dosar şi intenţia evidentă de răzbunare, aş da în judecată procurorii Parchetului General la ICCJ, pentru abuz în funcţie, aş cere daune usturătoare, de milioane de euro, pe care să le plătească cei care instrumentează dosarul. Iar daca nu, la CEDO.

După principiul unde dai şi unde crapă, poate îşi primeşte şi Axinte Gaşpar pedeapsa pentru fals material în înscrisuri oficiale.

Ne întoarcem la răspunderea magistraţilor.

Nu se poate ca unii procurori şi unii judecători să facă ce le trăzneste prin cap, ştiind că nu vor da niciodată socoteală.

Cum se poartă aceştia cu oameni obişnuiţi, dacă sunt în stare să terfelească ditamai judecătorii CCR, pentru că lui Ponta nu-i convine comportamentul acestora? Să nu ne mai mirăm atunci că stau oameni în arest preventiv luni de zile, după care sunt achitaţi.

Acest episod nu poate rămân fără urmări.

Preşedintele Iohannis să-şi folosească prerogativa de a veghea la buna funcţionare a instituţiilor statului şi să pună presiune pentru schimbarea Procurorului General, Tiberiu Niţu. Ştiu că nu are prerogativa asta, dar aşa cum juca Traian Băsescu, la limita Constituţiei, să facă la fel, dacă scopul este unul corect.

Asaltul asupra justiţiei din ultimele săptămâni cuprinde şi acest episod, de intimidare şi şantajare a judecătorilor CCR.

Fac un apel, pe această cale, la jurişti şi oameni mai pregătiţi ca mine, să scrie ambasadelor şi cancelariilor occidentale, inclusiv la Departamentul de Stat american, ce se întâmplă la Parchetul General.

Acelaşi lucru îl voi face şi eu cu ideile principale din acest articol.

Se pare că este singura cale de salvare a democraţiei şi statului de drept din România.