Să ne amintim, că doar nu e mult de atunci: Liviu Dragnea a zis că, începând cu 1 ianuarie 2018, un medic primar va avea un salariu de 3.600 de euro. Asta înseamnă vreo 16.400 de lei.

Ne uităm în proiectul legii salarizării unitare. Acolo scrie că în anul 2022, un medic primar va câştiga 12.500 de lei – deci cu vreo 4.000 de lei mai puţin faţă de promisiune. Treacă.... Cum însă majorările salariale în sistemul medical intră în vigoare integral de la 1 ianuarie 2018, ai zice că începând cu anul viitor, medicul primar va avea măcar 12.500 de lei, nu? Ei bine, nu.

Căci pe noua lege, salariile sunt calculate în funcţie de salariul minim pe economie, care se înmulţeşte cu un aşa-zis coeficient de ierarhizare. La un medic primar, coeficientul de salarizare este stabilit la 5. Cum acum salariul minim pe economie este de 1.450 de lei, rezultă că de la 1 ianuarie 2018, medicul primar va avea 7.250 de lei, adică aproape 1.600 de euro - cu 2.000 de euro mai puţin decât suma promisă verbal de Liviu Dragnea. E frumos să faci politică la nivel înalt, nu?

Am ales acest exemplu doar pentru că medicii primari păreau cei mai mari beneficiari ai noii legi. Dar dezamăgiri similare nu vor trăi doar ei, ci toţi bugetarii. Şi asta pentru că legea în ansamblul ei are o alură din cale-afară de stranie.

Principiul fundamental al legii este legarea viitoarelor salarii bugetare de salariul minim pe economie. Fiecare salariu, în funcţie de importanţa funcţiei, se calculează prin înmulţirea salariului minim pe economie cu un coeficient de ierarhizare aflat în intervalul 1-12. Aplicarea legii se va face în mod eşalonat, până în decembrie 2022. Până aici nimic anormal.

Însă în anexele la lege, acolo unde sunt scrise salariile propriu-zise şi coeficienţii de ierarhizare pentru fiecare funcţie în parte, nu sunt trecute valorile eşalonate, astfel încât fiecare bugetar să-şi poată vedea leafa aferentă fiecărui an din perioada de aplicare a legii. Anexele conţin doar valorile aferente anului terminal, 2022. Şi privite superficial, lefurile par, într-adevăr, tentante: un muncitor necalificat începător ar urma să aibă 2.500 de lei, iar preşedintele ţării – cel mai mare salariu bugetar, 30.000 de lei.

Dar plecând de la principiul fundamental al legii, putem efectua şi o operaţie aritmetică inversă: împărţind salariul trecut în lege la coeficientul de ierarhizare, putem vedea valoarea salariului minim pe economie. Şi ce observăm: că salariile alea tentante din lege sunt calculate ca şi cum, în anul 2022, salariul minim pe economie ar urma să fie de 2.500 de lei.

Salariul minim pe economie se stabileşte prin hotărâre de Guvern. Este o decizie politică, dar nu poate fi luată arbitrar decât cu riscuri mari. O creştere nesăbuită a salariului minim, neînsoţită şi de o creştere a productivităţii, poate avea consecinţe nefaste: concedieri, falimente, iar surplusul de bani se duce rapid în inflaţie. Nimeni nu câştigă nimic şi este afectată întreaga economie, nu doar sectorul bugetar.

Cu destule mârâieli din partea sectorului privat, guvernul Grindeanu tocmai ce a majorat salariul minim pe economie la 1.450 de lei. În programul de guvernare, fatalmente limitat la 4 ani, PSD îşi propune ca în 2020 salariul minim să ajungă la 1.750 de lei. Deci o creştere de 300 de lei în 4 ani – dar asta e doar o promisiune, nu o garanţie că se va şi aplica. Iar textul legii salarizării unitare nu impune nici guvernului actual, nici vreunul guvern viitor un calendar al creşterii salariului minim, în aşa fel încât acesta să ajungă peste cinci ani la 2.500 de lei.

Şi atunci: chiar admiţând că PSD se va ţine de promisiune, pe ce s-au bazat autorii legii când au anticipat că guvernul ce va rezulta după alegerile din 2020 va majora salariul minim, în numai doi ani, cu încă 750 de lei? Iată o întrebare la care domnul Dragnea sau doamna Olguţa ar trebui să răspundă înainte să ceară altă întrebare.