Lista eşecurilor lui Victor Ponta

Este greu să clasifici eşecuri şi succese în zona politică şi economică, pentru că efectele se văd în timp. Totuşi, la o prima analiză avem mult mai multe eşecuri, comparativ cu succesele. S-o luăm în ordine invers cronologic.

Eşecuri

• Bătălia pe buget cu Traian Băsescu, pierdută. Un eşec „pozitiv”.  Ponta a cedat şi a amânat acciza la combustibil cu 3 luni. Cum Traian Băsescu a promis că va prelua iniţiativa negocierilor cu FMI şi UE şi că nu va semna vreun angajament cu troica creditoare care să conţină supraaccizarea combustibilului, lucrurile sunt clare. Bugetul va trebui să taie şi din cheltuieli, altfel nu se închide şi nu poate fi pus în aplicare, iar Ponta iese din jocul negocierilor cu FMI si UE.
• Nu a redus cheltuielile de funcţionare ale statului. Mai grav, costurile cu forţa de muncă şi cheltuielile materiale au crescut în zona bugetară, în detrimentul investiţiilor.  A împrumutat circa 15 miliarde euro in 2013.
• Modificarea Codului Penal. A căzut după o reacţie internă şi externă devastatoare. Nu mai poate fi pusă în operă înainte de 1 februarie, astfel încât varianta cea mai favorabilă să poată fi invocată de  către penalii din Parlament şi clientela politică. De altfel, papara pe care au primit-o în spaţiul public deputaţii care au votat aceste modificări, îi va face să gândească de 10 ori înainte de a mai vota aşa ceva.
• Amnistia şi graţierea. Amânată şi ea până la 1 februarie, fără şanse de a trece în varianta salvării de puşcărie a baronilor şi demnitarilor puşcăriabili din USL.
• Legea Roşia Montană şi legea minelor. Nu au fost aprobate în Parlament, pentru că nu au fost lămurite detaliile care au făcut să cadă legea Roşia Montană. La această lege importantă se adaugă amânarea Codului Rutier, a reformei în sănătate, blocarea reformei în educaţie, scandalul gazelor se şist, un plan aiuristic de autostrăzi până la Bombonica la Alexandria.
• Descentralizarea. Se află la CCR, fără şanse de a trece, există şi posibilitatea retrimiterii la Parlament a legii de către Traian Băsescu. Nu mai exista coerenţă cu bugetul de stat.
• Modificarea Constituţiei. Pragul de 30% a fost prea târziu promulgat pentru a face posibilă convocarea unui referendum odată cu alegerile prezidenţiale. Se amână sine die.
• Relaţia PSD cu liberalii. Catastrofală. Au fost în rag de rupere, miniştri liberali au refuzat să participe la şedinţa de guvern, Antonescu se declară scârbit se relaţia cu Ponta, doar angajamentul faţă de electorat îi mai ţin împreună, nu se ştie cât timp. Antonescu: „Ponta a pierdut controlul partidului. Îl îmbărbătez să-l recâştige. Terminaţi cu împăcarea”.  Venirea lui Ponta la sediul PNL, ultimatumul  dat lui Ponta in privinta situaţia de la TVR,  intervenţia lui Voiculescu pe lângă Antonescu, să nu rupă alianţa, arată disperarea lui Victor Ponta de a fi lăsat in offsid de principalul partener.
• OUG privind TVR. Probabil se va aplica vineri în condiţiile lipsei cvorumului din Parlament, dar liberalii nu au de gând să cedeze dreptul la nominalizarea conducerii interimare, fapt despre care l-au şi avertizat pe Ponta.
• Comasarea muzeelor. O mare prostie, care i-a aprins paie în cap lui Ponta, din partea oamenilor de cultură din zona istorică şi muzeală. Probabil la mijloc se află tunuri imobiliare. Ponta a anunţat că renunţă.
• Eşecul privatizărilor CFR Marfă şi Oltchim. Arată impotenţa guvernului Ponta de a administra problemele economice presante ale României.
• Decredibilizarea în ochii partenerilor euroatlantici. După al doilea act al loviturii de stat, din marţea neagră, Victor Ponta a devenit complet nefrecventabil în ochii şefilor ţărilor partenere, lucru ilustrat de intervenţiile ambasadelor, (pe cea americană a şi urecheat-o spunându-I să nu-I mai atragă atenţia), a dnei Viviane Reding, a Comisiei Europene şi a presei influente europene. Victor Ponta este mort, politic vorbind. Nu se mai poate aştepta să fie primit în state europene importante.
• Lipsa unui candidat unic la prezidenţiale. Este evident, după ultimele evenimente, că Antonescu nu va mai fi candidatul USL la prezidenţiale. Nu a cedat şantajului şi l-a făcut de două parale pe Ponta, de câte ori a avut ocazia. Cum nici Victor Ponta nu se grăbeşte să-şi anunţe candidatura, e şi prea tânăr pentru această funcţie şi ştie că va deconta guvernarea catastrofală, PSD se află în situaţie proastă de a nu avea candidat în anul alegerilor prezidenţiale.
• S-a fâsâit dosarul CEC-Calarasi, cu care spera să-l înfunde pe Băsescu. Nici Comisia CEC, nici comisia Călăraşi nu au ce să găsească relevant de pus în cârca lui Băsescu. Totul s-a desumflat iar trecerea sărbătorilor face şi mai greu de revigorat aşa zisul scandal.
•  Taxe şi impozite care grevează dezvoltarea economică. În loc să facă atractiv mediul de afaceri, pentru a atrage mai mulţi investitori, Victor Ponta s-a grăbit cu taxe şi impozite noi, taxa pe stâlp, supraacizarea combustibilului, din fericire anulată de intervenţia lui Băsescu, o mulţime de alte taxe şi impozite care pun presiune pe mediul de afaceri şi cresc evaziunea. În plus, puterea de cumpărare a populaţiei scade dramatic, în urma creşterii taxării şi impozitării.
• Eşecul reducerii evaziunii. În ciuda creşterii economice, încasările bugetare au scăzut în 2013, dacă au fost necesare două rectificări bugetare negative. Singura explicaţie rezultă din creşterea evaziunii fiscale, consecinţă a suprataxării şi impozitării, lipsa de conformare voluntară a contribuabililor şi refuzul clientelei politice de a plăti taxe şi impozite.
• Spitalele groazei şi şcolile în care elevii ingheaţă de frig.
• Zero km de autostrada angajate prin contract. Doar vorbe şi planuri, segmentele de autostrada date in funcţiune au fost începute de fosta guvernare. De asemeni, s-a renunţat la investiţiile bugetare, banii fiind trecuţi în consum.
• Eşecul intrării în spaţiul Schengen şi un raport MCV sumbru. După marţea neagră, este clar că trebuie să ne luăm adio de la accesul în spaţiul Schengen, iar raportul MCV din ianuarie va fi devastator pentru România. Tot ce s-a construit 10 ani a fost demolat într-o zi de marţi. Neagră.
• Au crescut în amploare şi frecvenţă demonstraţiile de stradă. Cel puţin ultimul miting de duminică, cel mai violent dintre toate, a fost clar anti Ponta şi anti USL. Comparativ cu alte manifestaţii, jandarmii au primit ordin să treacă la violenţe, motivul fiind caracterul anti Ponta al manifestaţiei.
• Numirea, nereuşită din fericire, a lui Lucian Bolcas la CCR. I-a pus lumea culturală şi politică în cap lui Ponta, cunoscute fiind manifestările antisemite şi anti maghiare ale fostului locotent al lui Vadim Tudor.
• Prăbuşirea investiţiilor străine. Au căzut la cel mai redus nivel din ultimii 10 ani, investitorii nu sunt siguri de climatul economic predictibil (modificările Codului Fiscal), de siguranţa banilor investiţi (drapajele din marţea neagră), de lipsa muncitorilor calificaţi şi meseriaşilor din piaţa muncii româneşti.
• Minciunile şi necunoaşterea realităţilor lumii politice şi diplomatice europene. Nu poţi să fii palgiator şi să nu demisionezi, să dai două lovituri de stat în văzul tuturor, să minţi în permanenţă în mai multe probleme, fără ca impresia lumii politice să fie dezgustul şi dispreţul. De altfel, chiar dacă pe canale diplomatice, se pare că urecheala primită de Ponta de la liderii europeni şi americani a fost devastatoare, fapt care şi explică replierea de ultim moment din faţa preşedintelui Băsescu şi a lui Antonescu.
• Esecul loviturii de stat din vara 2012. Partenerii occidentali si-au dat seama cu cine au de a face.

În concluzie, fără să fi inventariat toate eşecurile, (poate mă ajută cititorii să completez tabloul), Victor Ponta iese din categoria liderilor frecventabili şi este o chestiune de timp să plece definitiv din fruntea partidului şi guvernului, pentru că a demonstrat că e departe de calităţile şi resursele necesare unui om de stat.

Succesele guvernării Ponta

1. Creşterea nivelului de absorbţie a fondurilor europene, la 27%. Este posibil ca si beneficiarii români sa se obişnuiască cu standardele europene de cheltuire a acestor fonduri.

2. Insolvenţa de la Hidroelectrica, nu este încă sigur că am scăpat de „băieţii deştepţi”.

3. Nu a deteriorat echilibrele macroeconomice, prin aruncarea banilor pe pomeni electorale. Sper să n-o facă nici în continuare, deşi construcţia bugetară arată altceva.

4. Încheierea unui nou tratat cu FMI-UE-BM, care limiteaza deficitele şi menţine disciplina bugetară.

5. Trecerea bugetului de stat prin compromisul cu amanarea suprataxării combustibilului.

6. Listarea la bursa a unor mari unităţi energetice.

În concluzie, tabloul este de departe unul negativ şi iarna grea nici n-a venit. Poate, poate, îi vine mintea cea din urmă şi Ponta înţelege că de unul singur, cu Antonescu şi Băsescu împotrivă, nu are nici o şansă să-şi ducă la capăt mandatul.