Liviu Pop declară recent că ministerul pe care în conduce ia în calcul ca studenţii de la buget să aibă obligaţia de a lucra în ţară după facultate (pentru un număr de ani egal cu numărul anilor bugetaţi) sau, în caz că pleacă în străinătate pentru a munci, să suporte contravaloarea studiilor. Să nu se uite că atunci când se face referire la „studenţi de la buget“ sunt avuţi în vedere, de fapt, aproape toţi studenţii. Explicaţia este că numărul studenţilor cu taxă este scăzut şi, în plus, cei care intră în primul an pe locuri cu taxă renunţă după primul an sau dau examen din nou pentru a intra pe locuri bugetate.

Măsura avută în vedere de minister este nu numai imorală şi ilegală (anticonstituţională şi contravenind tuturor reglementărilor europene), dar este şi extrem de periculoasă pe termen mediu şi lung. În primul rând, această măsură, odată implementată, va face ca statul să nu se mai intereseze de nici un fel de măsuri pentru rezolvarea problemei de la care s-a plecat. Aşadar, în loc să se crească salariile medicilor şi profesorilor, în loc să se aloce de la buget 6 la sută pentru educaţie şi 1 la sută pentru cercetare, în loc să se îmbunătăţească condiţiile de trai etc., statul se va mulţumi să-şi recupereze banii „pierduţi“ de la absolvenţii ce pleacă să muncească în străinătate.

Din păcate, guvernul din care face parte ministrul ce propune măsura aberantă a legării de glie a studenţilor din România nu are soluţii şi nici nu este interesat de buna administrare a ţării.

În caz că măsura se va aplica, se va ajunge ca în câţiva ani calitatea învăţământului să scadă şi mai mult, căci nu va mai exista concurenţă şi nici motivaţie pentru învăţătură. Lipsa de motivaţie va determina, în plus, o plecare masivă din ţară a tinerilor imediat după liceu. Astfel că numărul studenţilor va scădea şi mai mult, asta în condiţiile în care, în ultimii ani, există deficit de la an la an tot mai mare la toate facultăţile din România.

Mutarea emigraţiei de la post-facultate la post-liceu va avea costuri sociale şi economice mult mai mari decât costurile emigraţiei existente la ora actuală.

Trebuie să recunoaştem că susţinerea de măsuri conjuncturale, de cârpire a sistemul de educaţie este mult mai uşoară pentru guvernanţi, mai ales atunci când nu există interes ori pricepere pentru administrarea ţării.

Din păcate, guvernul din care face parte ministrul ce propune măsura aberantă a legării de glie a studenţilor din România nu are soluţii şi nici nu este interesat de buna administrare a ţării. A cere unei asemenea echipe să guverneze este ca şi cum ai cere unei haite de lupi să păzească o turmă de oi.