La un ceai cu Charles

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Băieţii ăştia de prin Parlament chiar fac treabă bună. Prin vară, unuia, poate de la vremea de-afară, i-a trăsnit de o idee genială; ceva de genul „Donezi şi cîştigi”. Ediţie revăzută şi îmbunătăţită: de data asta înhaţi un grad militar. Mai mic ori mai mare, după cum se deschid băierile propriei pungi.

E adevărat, şi recunosc asta doar în şoaptă, că am ajuns să ţin pumnii strînşi a noroc, ca să nu ajungă proiectul la votare în comiţii ori prin plen; oamenii ăştia chiar au toţi o aură genială, cu cîntec şi cu tinichele-n coadă. Iar bătrînul meu, cu Cehoslovacii, cu Ungarii şi cu ruşii la graniţă, ba chiar şi cu ceva canale la activ, a ieşit din scripte, după vreo treizeci de ani sub steag, abia maior. Şi, pe bună dreptate, ar fi căzut jos de ar fi aflat de năzbîtia asta; şi instantaneu ar fi făcut un AVC[1] cu cine ştie ce urmări ireversibile. Da, ştiu, ar fi fost perfect îndreptăţit, cred că asta aş fi făcut şi eu în locul lui. Drept care l-am privat de o astfel de cunoaştere şi eventualitate ingrată cu ajutorul unui amic, care i-a scos TV-ul din bandă; aşa, eminamente preventiv.

Acum, după ce a trecut zăduful şi am început şi eu să gândesc raţional, şi la rece, am unele mici regrete: cred că aş fi putut să-l iau la mine şi să-i fi vîndut garsoniera aia veche. Cu banii, frumoşi (e-ntr-o zonă bună, suprafaţă mare, 74 de metri), achitam la ăştia cît să mă facă general. Aş fi fost cel mai tare din parcare; şi primul din familie cu gradul ăsta. Unde mai pui că mi-ar fi scris şi pe cruce, ba chiar aş fi fost pe deplin îndreptăţit să semnez mereu chitanţele la întreţinere cu „general doctor inginer”; poate mi-aş fi făcut şi o parafă... Şi, poate, dacă mai modificau ăştia puţin legea, nu mult, sau doar o completau pe alocuri, cum se şi auzea, poate că mă făceam chiar academician. Sau ministru; vindeam tot, donam, şi mă mutam în vreun sat părăsit, pe-acolo pe lîngă Braşov, pe unde şi-a luat şi Charles. Parcă mă şi văd, la un ceai solemn şi verde, pe la five o’clock eu, cu portofoliu, el, cu o virtuală coroană.

De’, mintea românului cea de pe urmă!...

                                                                                 *

Cezar Pârlog este autorul volumului de proză scurtă „Flori, fete, fiţe sau băieţi”, apărut la Editura Tracus Arte în anul 2014, care a obţinut Premiul Naţional „Vasile Voiculescu” la secţiunea proză, ediţia XXVI, 2015.

[1] Accident vascular cerebral.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite