Iohannis, în faţa provocării: pe cine va desemna premier?
0Mai sunt puţine zile până la alegeri şi este util să vedem care vor fi opţiunile preşedintelui şi cum îşi va îndeplini rolul, de departe cel mai greu şi important de când a fost ales preşedinte. Datele sondajelor încep să se uniformizeze, deşi pot exista diferenţe mari date, în special, de prezenţa la vot. Un element încă impredictibil.
La o prezenţă la vot de 45-50%, este probabil scenariul nr. 2. La o prezenţă de 60% sau peste 60%, mai probabil este scenariul nr. 3.
Plecăm de la prevederea constituţională:
ARTICOLUL 103
Învestitura
(1) Preşedintele României desemnează un candidat pentru funcţia de prim-ministru, în urma consultării partidului care are majoritatea absolută în Parlament ori, dacă nu există o asemenea majoritate, a partidelor reprezentate în Parlament.
Iată care sunt scenariile şi cum ar reacţiona preşedintele Iohannis, în lumina declaraţiilor de până acum.
1. PSD face singur peste 50%, după redistribuire
Este puţin probabil, dar să menţionăm şi acest scenariu. Chiar şi în acest caz preşedintele nu este obligat să desemneze pentru funcţia de premier orice propunere venită din partea PSD. În Constituţie scrie clar „un candidat” şi nu „candidatul”.
În plus, nu se specifică un candidat „propus” de partidul fie şi cu majoritate absolută, ci un candidat rezultat în urma consultării.
Orice consultare presupune un acord bilateral. Dacă un candidat nu este acceptabil preşedintelui, din motivele expuse în recentele sale declaraţii, partidul câştigător nu are decât să vină cu un alt candidat acceptabil şi preşedintelui. Acesta este sensul noţiunii „consultare”.
Dacă autorii Constituţiei voiau altceva, ar fi scris: „desemnează candidatul propus de partidul care are majoritatea absolută”.
N-au scris aşa, interpretarea semantică este cea dată mai sus.
Nici nu este prea greu pentru PSD să accepte ca premier un personaj manevrabil de papusarii aflaţi în spate, Dragnea şi Tăriceanu. Un tip de genul lui Mihai Fifor, sau oricare altul.
2. PSD face majoritatea împreună cu ALDE
Este posibil, date fiind scorurile din majoritatea sondajelor. Există zvonuri în piaţa politică despre intenţia PRU de a renunţa în ultima clipă la competiţie, dându-şi seama că nu va face pragul, şi vrând astfel să elimine posibilitatea ca voturile sale să fie redistribuite la toţi competitorii. În acest caz, PRU îşi va îndemna proprii alegători să voteze PSD, în schimbul unor funcţii grase pentru şefii PRU.
Unele sondaje dau, după redistribuire, 45% PSD+7% ALDE+2% provenite din retragerea PRU din cursă. Adică 54%.
UDMR, cu cele 5-6 procente ale sale, se va alătura, în opinia mea, coaliţiei câştigătoare.
Nu doar pentru că de fiecare dată şi-a dorit să fie la guvernare, dar şi pentru politica antijustiţie declarată a liderilor Coaliţiei PSD-ALDE.
Senatorul Vosganian, ALDE, declara:
„După alegeri vom reforma profund Justiţia”.
Sloganurile electorale ale PRU merg în aceeaşi direcţie: „Amnistie fiscală”, „Amnistie penală”, „Bunăstare nu dosare”.
Declaraţiile antijustitie ale lui Călin Popescu Tăriceanu sunt aşa de multe şi cunoscute încât nu mai trebuie menţionate.
UDMR se declară oripilat de acţiunile DNA şi ale parchetelor, care fac, chipurile, dosare politice.
Este şi motivul pentru care, de conivenţă cu UDMR, Ungaria îl ţine ascuns pe Marko Attila, împotriva căruia este emis în România un mandat de arestare, iar tratatele UE ar obliga Ungaria să dea curs acestui mandat.
În aceste condiţii, coaliţia câştigătoare ar avea 60% din voturi, şi preşedintele ar fi obligat să desemneze un candidat convenit cu aceasta, care să nu aibă probleme penale şi să fie competent.
Posibilitatea că preşedintele Iohannis să desemneze un candidat care să fie respins de parlament prima dată, iar a doua oară votat, pentru a se evita dizolvarea parlamentului nu stă în picioare. A anunţat şi preşedintele Iohannis că nu va participa la instalarea unui haos în procesul de guvernare, cu un guvern care să nu aibă susţinere parlamentară şi care poate fi demis prin moţiune de cenzură în orice moment.
Este ultimul lucru care ne lipseşte, în contextul european şi mondial tot mai ceţos.
3. PNL şi USR fac majoritatea parlamentară
Este greu de crezut, aşa cum arată sondajele, dar nu imposibil.
Dacian Cioloş tocmai a anunţat:
„Votul dumneavoastră din 11 decembrie va spune asta. Dacă răspunsul este pozitiv sunt pregătit şi hotărât în decizia ca împreună cu aceste partide şi cu toţi cei care vor că România să meargă înainte, să construiesc o guvernare responsabilă, deschisă şi onestă pentru următorii 4 ani".
Acest anunţ va da aripi campaniei electorale susţinută de PNL şi USR, şi este posibil să le vedem cu scoruri mai mari decât sunt acum în sondaje.
Dacă la un scor de peste 40% al celor două partide s-ar adăuga, în anumite condiţii, scorul PMP şi, eventual, al UDMR, este posibil să vedem o coaliţie câştigătoare de dreapta.
Depinde şi de abilitatea preşedintelui Iohannis, chemat să negocieze în cadrul consultărilor formarea unei astfel de majorităţi.
4. O coaliţie de guvernare PSD + PNL
Nu este total imposibilă, în ciuda declaraţiilor liderilor celor două partide.
Semnalul l-a dat declaraţia Adrianei Saftoiu, care acuză discuţii ce se poartă în aceste zile în PNL:
„Nu mai vreau să trăiesc acelaşi coşmar!... Decât o alianţă cu PSD, doar ca să fim la putere, mai bine o opoziţie onestă şi puternică, iar acei dintre noi care au chef să fie oricum la guvernare ar fi bine să se decidă repede”.
Conform propriei declaraţii, Alina Gorghiu ar demisiona de la conducere în cazul în care PNL ar pierde alegerile, iar succesorul său ar fi condiţionat de acceptarea reluării USL. În numele interesului naţional, al evitării instabilităţii politice, dacă nici o altă coaliţie nu se poate realiza, este şi aceasta o soluţie, înghiţită greu de populaţie.
Şi în acest caz, rolul preşedintelui Iohannis este decisiv în desemnarea premierului: de la PSD sau de la PNL, eventual tot Dacian Ciolos.
Între a fi total exclus de la guvernare, şi a avea la dispoziţie jumătate din numărul de ministere, este aproape sigur că PSD va agrea a doua variantă. Nu e clar dacă Dacian Ciolos va accepta să fie premier într-o astfel de combinaţie.
Deşi nu sunt excluse şi alte scenarii, aceste sunt cele mai probabile.
În toate variantele, preşedintele Iohannis va juca un rol decisiv. Cu sfătuitori de calibru, şi fără să fie timorat de retorica şefilor de partide, preşedintele pare conştient de misiunea dificilă cu care se confruntă.
Ultima sa poziţionare împotriva penalilor, cu ocazia Zilei Naţionale a României, ne arată mai degrabă un preşedinte inflexibil în păstrarea convingerilor proprii şi care a învăţat şi armele pe care le are la dispoziţie în atingerea ţelului propus.
Cum spuneam şi în alte articole, preşedintele Iohannis trebuie să-şi joace foarte inteligent şi precaut cartea pe care i-o conferă Constituţia, pentru a nu risca o suspendare, mişcare foarte tentantă pentru liderii PSD şi ALDE, pentru a-şi duce la îndeplinire planul de „reformare profundă” a justiţiei.
Ce se ascunde sub această sintagmă, rămâne la latitudinea cititorilor să ghicească.