Instituţiile statului român nu se înţeleg între ele. De suferit vom suferi noi, românii!

Este îngrijorător să vezi cum instituţiile fundamentale ale statului se atacă între ele, îşi aduc acuzaţii grave, din interese mai degrabă electorale, care nu ţin de bunăstarea şi siguranţa societăţii româneşti. Politicienii care le conduc sunt total lipsiţi de responsabilitatea funcţiei alese sau numite pe care o deţin. Ştiu doar să-şi aducă acuzaţii reciproce, să se împartă  în buni şi răi, după criterii numai de ei ştiute.

Ne aşteaptă vremuri grele

România are de înfruntat crize majore, context în care amestecul dintre lupta electorală şi funcţionarea  statului aduce mult rău societăţii. Criza din sănătate provocată de pandemie, criza prăbuşirii economiei mondiale, criza deficitelor bugetare şi echilibrelor macroeconomice de la noi, criza şomajului cronic, adusă de revenirea în ţară a românilor care munceau în străinătate, criza din educaţie, din sistemul sanitar, şi încă alte crize. Răspunsul la toate aceste crize poate fi adecvat doar prin conlucrarea tuturor forţelor politice, preşedinte, parlament, guvern, justiţie, CCR, etc.

În loc de această conlucrare pentru aflarea unor soluţii cu pierderi minime, ce vedem. Preşedintele şi guvernul PNL de o parte a unei false baricade, parlamentul şi CCR acuzate că s-au plasat de cealaltă parte a baricadei. Şi de aici război, şi dăi, şi luptă şi luptă. Românii se uită stupefiaţi la această luptă, înţelegând că ei au de pierdut din faptul că nu se ajunge la o concluzie comună la nivelul conducerii ţării. Nu pot face nimic, doar la vot din 4 în 4 ani. Prea puţin.

Legislaţia în timpul pandemiei

Am scris şi eu multe articole pe această temă, nu mai reiau toate argumentele. În esenţă,  Constituţia şi legile în vigoare spun că doar parlamentul poate decide restrângerea unor drepturi şi libertăţi fundamentale. Guvernul, nu şi nu. Îşi asumă el şi CNSU (Comitetul Naţional pentru Situaţii  de Urgenţă) acest drept. CCR a spus ce înţelege oricine citeşte Constituţia: doar parlamentul poate restrânge drepturi şi libertăţi fundamentale. Se aşteaptă alte decizii ale CCR pe acesta temă care, posibil, vor desfiinţa starea de alertă. Inclusiv parlamentul a greşit când a aprobat şi modificat  HG-ul referitor la starea de alertă, contrar Constituţiei.

Nici prelungirea stării de alertă nu este doar la aprecierea guvernului. Avocata Elenina Nicuţ explică de ce. „Starea de alertă este o stare excepţională.  Fiind stare excepţională, are o durată determinată.  La expirarea duratei, încetează de drept.  Prelungirea înseamnă o nouă instituire.  Deci se aplică regulile de la instituire ref la încuviinţare, nu trebuie să scrie negru pe alb.”

Preşedintele Iohannis ţine partea guvernului, când a declarat într-o conferinţă de presa: „Guvernul a procedat exact conform legii şi dacă cineva din Parlament este de altă părere, are dreptul constituţional să ceară o verificare, dar, după părerea mea, felul în care a procedat Guvernul este şi corect, şi legal, şi oportun şi măsurile care au rămas în vigoare sunt mai puţine decât în prima fază”.

Acum se aşteaptă deciziile CCR pe aceste teme. Şi dacă nu vor da dreptate guvernului şi preşedintelui, mai ascultăm de CCR? Sau o desfiinţăm!

Am criticat şi eu deciziile CCR de multe ori. Dar nu avem ce face, trebuie să le respectăm. Soluţia optimă era dată de întâlniri repetate la Cotroceni, între toate instituţiile ce iau decizii, pentru a se ajunge la soluţii corecte, constituţionale, cu pierderi minime pentru economie şi nivelul de trai. Nu s-a întâmplat aşa, să vedeţi ce deranj vor produce deciziile CCR, care vor anula deciziile luate până în prezent de către guvern şi CNSU. Împărţirea în şefi „buni” şi şefi „răi” o poate face doar populaţia la alegeri. Este ridicol să se bată unii sau alţii cu pumnul în piept: noi suntem cei buni, ceilalţi sunt răi.

Pensiile speciale şi creşterea pensiilor cu 40%

Iarăşi un subiect care a aprins scena politică. Impozitarea pensiilor speciale, sau şi a pensiilor de serviciu? Acestea tot speciale sunt? Inclusiv ministrul Apărării, generalul Nicolae Ciucă, nu este de acord cu impozitarea pensiilor militarilor, pentru că ele nu sunt pensii speciale. Dacă excludem de la impozitare pensiile militarilor şi poliţiştilor, rămân circa 9300 de pensii „speciale”, acordate cu diferite argumente. Magistraţii spun că au o muncă epuizantă şi de mare responsabilitate, şi că legea le interzice alte surse de venituri, cum au avut sau au alţi pensionari. Cine are dreptate? Iar CCR a spus că pensia se deosebeşte de salariu,  „dreptul la pensie este un drept preconstituit încă din perioada activă a vieţii individului, acesta fiind obligat prin lege să contribuie la bugetul asigurărilor sociale de stat procentual raportat la nivelul venitului realizat”.

Militarii au contribuit şi ei la bugetul asigurărilor sociale, însă după alt sistem de calcul, comparativ cu al celorlalţi pensionari. Ce va spune CCR, sesizată fiind asupra acestei situaţii?

În privinţa creşterii cu 40% a tuturor pensiilor am scris aici. Probabil CCR va obliga guvernul să mărească pensiile de la 1 septembrie cu 40%.

De unde bani?

Aici e aici. Guvernul se va apăra, cum o şi face deja, cu faptul că nu are bani, în contextual crizei provocată de pandemie, de deficitul bugetar uriaş cu care a pornit la drum, de prăbuşirea economiei mondiale, de cheltuielile provocate de gestionarea crizei din sănătate. Replica corectă la o astfel de scuză ar fi următoarea. A redus guvernul cheltuielile de funcţionare a statului? Sunt necesari 1,3 milioane de bugetari, când până şi Teodorovici recunoştea că 20% dintre bugetari taie frunze la câini?

Nici măcar argumentul că s-ar mări numărul şomerilor nu stă în picioare. Economia privată are nevoie de un milion de salariaţi, aduce lucrători din Asia. Că la stat merge să iei salariu fără să faci mare lucru, ştim. Că aplicaţiile informatice ar putea înlocui sute de mii de funcţionari, iarăşi ştim. Aşa că scuza nu avem bani pentru aplicarea legilor nu prea stă în picioare. Guvernul poate reduce numărul de funcţionari, care să se mute în economia privată. Câştigăm de două ori.

Concluzii

Toate aceste discuţii trebuiau purtate de mult la vârful conducerii statului. Nu este corect şi democratic ca unii, care se consideră ei înşişi cei „buni”, să decidă totul, iar ceilalţi, cei „răi” să fie desconsideraţi, înjuraţi, acuzaţi. Până la urmă legile emise de parlament şi deciziile CCR vor trebui respectate. Din toate aceste lupte interne, cu iz electoral,  românii vor pierde. Mult de tot, cu efecte negative asupra nivelului de trai din România.