Domnul sârbo-deputat a scris prin februarie un proiect de lege prin care judecătorii CCR nu pot fi urmăriţi penal, reţinuţi, arestaţi, percheziţionaţi sau trimişi în judecată penală decât cu votul a două treimi dintre membrii Curţii, adică minimum şase din nouă.

Din frenezia legiferării, deputatul nu a precizat ce ar trebui să facă, în momentul votului, judecătorul vizat de anchetă: poate vota sau se poate abţine? Căci, aşa cum observa avocata Elenina Nicuţ, în legea de funcţionare a CCR este interzisă explicit instituţia abţinerii. Prin urmare, fără nicio altă precizare în proiectul de lege, putem asista la situaţia în care un făptuitor poate determina blocarea propriei inculpări. Ce infractor nu şi-ar dori asta?

Problema imunităţilor în România e veche, controversată şi a stârnit polemici vehemente. Nu atât imunităţile în sine, cât modul în care această instituţie a fost pervertită de către politicieni. Nu am să abordez aici imunitatea faţă de măsurile preventive (reţinere, arestare, percheziţie), căci în aceste cazuri derularea anchetei şi a procesului nu sunt oprite, deci la final putem afla dacă omul e vinovat sau nu. În schimb, imunitatea faţă de instrucţia penală ca atare şi, în consecinţă, şi faţă de proces este cum nu se poate mai frustrantă, căci aceasta blochează aflarea adevărului.

Din acest punct de vedere, lucrurile stau în felul următor. Preşedintele poate fi inculpat, în timpul mandatului, doar pentru înaltă trădare, după o procedură descrisă în Constituţie. Pentru toate celelalte fapte penale, preşedintele are imunitate – însă doar pe perioada mandatului. După aceea, răspunde care orice alt cetăţean, chiar şi pentru fapte comise când era preşedinte.

Parlamentarii au imunitate totală pentru opinii politice, dar pentru fapte penale răspund conform dreptului comun. Un privilegiu aparte au miniştrii şi foştii miniştri. Pentru fapte săvârşite în exercitatrea acestei calităţi, ei nu pot fi urmăriţi penal decât cu avizul Camerei din care, eventual, fac parte sau al preşedintelui României. În lipsa acestui aviz, ancheta este blocată din faşă.

Cam acest fel de imunitate, similară cu a miniştrilor, vrea Parlamentul să confere şi judecătorilor CCR. Problema majoră aici este următoarea: toate celelalte imunităţi sunt prevăzute expres de Constituţie şi n-avem ce face până nu o schimbăm. În schimb, Legea Fundamentală nu spune absolut nimic despre vreo imunitate a judecătorilor CCR.

Şi se naşte întrebarea legitimă: cât de constituţională este exceptarea - neprevăzută de Constituţie - de la aplicarea legii penale a unui cetăţean prin votul unui conclav atât de restrâns – doar nouă oameni – din care şi împricinatul face parte şi are drept de vot? Să vedem ce-o spune despre asta Curtea Constituţinală, dacă se va găsi careva s-o sesizeze.