Nu ştiu dacă această idee de deznaţionalizare şi dezmoştenire a poporului român de propria sa istorie şi cultură, legate intim de Biserica Ortodoxă, i-a venit Monicăi Macovei din trecutul său de procuror comunist pentru care credincioşii erau duşmanii poporului şi obscurantişti, dar exact această atitudine transpare din atitudinea ei faţă de cursurile de religie. În egală măsură, parcă auzim în subtextul propunerii lui Macovei că religia este opiumul popoarelor, în timp ce istoria religiilor ar fi eliberatoare. Adică propria istorie şi tradiţie le este dăunătoare copiilor noştri, numai istoria celorlalţi este lămuritoare. O anunţ pe Monica Macovei că nivelul cultural cerut de istoria religiilor nu se atinge aşa uşor, dar probabil că Macovei nu ştie ce înseamnă istoria religiilor de vreme ce o propune pentru elevi începând cu şcoala primară. A învăţa despre alţii este ulterior parcurgerii propriei culturi, la fel cum nu poţi învăţa o limbă străină înainte de a şti limba română. În caz contrar, nu vei şti nici limba maternă, nici limba străină, lucru care se întâmplă în zilele noastre tocmai pentru că îi trimitem pe copii să înveţe limbi străine înainte să deprindă româna. În lumina acestei comparaţii, propunerea lui Macovei este echivalentă cu a nu mai avea clase de limba română, ci de istoria lingvisticii, urmând ca elevii să fie liberi să îşi aleagă ei limba pe care să o înveţe ulterior, după ce vor parcurge istoria tuturor limbilor vorbite (dar şi a celor aşa zis ”moarte”) ale lumii, pentru că altfel le îngrădim libertatea dacă îi aruncăm direct într-o anume limbă maternă.

Avem nevoie şi de Biserică, avem nevoie de tradiţii şi de tot ceea ce ne poate păstra identitatea românească într-o lume care ne încurajează să ne înstrăinăm de noi înşine ca să fim vânduţi şi risipiţi mai uşor. 

Dar perversitatea procurorului comunist nu se opreşte la ignorarea voită sau inconştientă a regulilor de bază ale educaţiei, ci îşi arată adevărata faţă atunci când analizăm consecinţele unei asemenea propuneri. Poporul român nu va mai fi nici creştin, nici majoritar ortodox, ci va deveni o populaţie ameţită de tot felul de idei la o vârstă la care nu are capacitatea de a decide în cunoştinţă de cauză, aşa încât nu va mai avea nicio religie, nicio tradiţie, prin urmare nu va mai fi un popor.

Idealul de naţiune pe care îl prezintă Macovei este cel al unei adunături de indivizi pe care nu-i mai uneşte nimic, care nu au nimic în comun şi care sunt aruncaţi la maturitate în lume fără nicio substanţă lăuntrică, fără nicio valoare provenind din comunitate. Cum ar arăta naţiunea română educată în spiritul lui Macovei? Ar arăta ca Macovei, o oportunistă gata să slujească pe oricine dă mai mult şi dispusă să îşi ponegrească propria ţară în orice mod doar ca să fie băgată în seamă în străinătate. Evident că Macovei nu a avut ore de religie în şcoală, altfel ar fi auzit de păcatul trădării propriului popor. O ţară de Macovei, asta şi-ar dori candidata în discuţie, de oameni care au trecut de la slugărnicia comunistă la cea ”capitalistă” fără nicio emoţie pentru că, fundamental, nu s-a schimbat nimic, doar direcţia linguşelii. Macovei este exemplul clar al personalităţii fără religie, fără ţară, fără trecut (altul decât cel personal ascuns cu grijă pentru că strică la CV). Nu, nu vrem ca românii să ia exemplul lui Monica Macovei şi de aceea avem nevoie nu doar de religie în şcoală, avem nevoie şi de Biserică, avem nevoie de tradiţii şi de tot ceea ce ne poate păstra identitatea românească într-o lume care ne încurajează să ne înstrăinăm de noi înşine ca să fim vânduţi şi risipiţi mai uşor.