Himera anticipatelor a luat sfârşit. Toată clasa politică trebuie să conlucreze acum pentru diminuarea efectelor Covid-19

Ceea ce mulţi comentatori au anticipat de la bun început devine realitate. Alegerile anticipate s-au dovedit o himeră, căreia i-a căzut pradă preşedintele Iohannis. Şi care va atârna greu în „zestrea” politică a preşedintelui. Orban n-a vrut anticipate. Dar preşedintele Iohannis l-a strâns cu uşa până a cedat. Şi fără coronavirus, tot n-am fi avut anticipate, din cauza deciziilor CCR.

Aşa se întâmplă când nu pleci urechea la ce spun şi alţii. Te crezi deşteptul mapamondului. Când puterea cade pe umerii unuia nepregătit pentru ea, îi ia minţile.

Episodul Florin Cîţu

A fost de la început menit să reprezinte o etapă în vederea anticipatelor. În sinceritatea sa, de specialist şi nu de om politic, dl Cîţu ne explică ceea ce ştiam cu toţii:

„Decizia Preşedintelui Klaus Iohannis de a mă desemna pentru funcţia de Prim-Ministru a fost o onoare. Însă ea a fost luată în contextul în care alegerile anticipate erau o soluţie agreată de majoritatea partidelor. Această variantă nu mai există astăzi (şi după decizia CCR)”.

Adică, dl Cîţu ştia de la început că era destinat să pice în parlament. Şi a acceptat rolul de marionetă. Cu alte cuvinte, preşedintele Iohannis a renunţat la himera anticipatelor abia ieri, dupa decizia CCR. În ciuda crizei provocate de Covid-19.  Cândva, va trebui să explice această obstinaţie nefericită.

În opinia mea, exprimată de multe ori în articolele de pe blog, un al doilea guvern de sacrificiu ar fi fost votat oricum de parlamentari, chiar şi fără coronavirus. Ca să nu plece acasă şi să piardă zeci de mii de euro pe care i-ar fi încasat de la parlament. Bine că n-a fost desemnat un premier-papagal, care refuza să-şi depună mandatul, şi rămâneam în plină criză conduşi de un neica-nimeni. Trebuia să-l dăm jos cu moţiune de cenzură, ca pe Grindeanu. Alt circ, că asta ne mai lipsea!

Cu greu, foarte greu, dl Cîţu a fost convins să-şi depună mandatul, cu 10 minute înainte de şedinţa de confirmare în parlament.

Cum ar fi fost fără obsesia anticipatelor?

Ne concentram eforturile şi dezbaterile pe probleme importante şi urgente ale ţării: deficite bugetare imense, promisiuni ale PSD de pensii, salarii, alocaţii total nesustenabile, situaţia dramatică din educaţie şi sănătate, împărţirea banilor europeni din viitorul exerciţiu financiar, probleme de securitate interne şi externe, şi multe altele. Aveam răgazul să schimbăm miniştrii neperformanţi, să dăm afară politrucii instalaţi de PSD în funcţii importante, aşa cum ne promisese PNL înainte de instalarea la guvernare. A schimba parlamentul cu doua luni înaintea alegerilor la termen, chiar nu merita tot bâlciul la care am asistat.

Lovitura fatală a venit, însă,  de la coronavirus, care ne-a prins cu pantalonii în vine. Adică, cum păţim mai mereu, nepregătiţi în faţa unor provocări de asemenea anvergură. În faţa cărora au cedat China, Italia, şi cine ştie ce se mai întâmplă. Lecţia pentru viitor ar fi că trebuie mereu să fim pregătiţi pentru ce este mai rău, să facem faţă unor provocări neprevăzute.

Ce avem acum de făcut

Instalarea cât mai rapidă a unui guvern cu puteri depline condus de Orban. Dacă era lăsat premierul Orban să-şi continue activitatea, fără obsesia anticipatelor, poate că alta era situaţia acum. Orban este preşedintele partidului aflat la guvernare, are deja o „chimie” cu miniştrii cabinetului (nu toţi performanţi, dar nu este acum momentul să-i schimbăm), cu şefii de filiale ale partidului, cu parlamentarii PNL. Succesul cu care Orban a regizat moţiunea de cenzură prin care a fost înlăturat guvernul Dăncilă şi propria  instalare reprezintă dovada că este un politician cu experienţă, uns cu toate alifiile. De astfel de politician avem nevoie acum, nu de novici care abia învaţă meseria de ministru sau premier, şi timp de multe luni de acum înainte  abia descoperă butoanele puterii.

Primele măsuri luate de guvernul Orban, chiar interimar, au arătat că stăpâneşte pârghiile puterii, relaţiile cu instituţiile statului. Numărul relativ redus de îmbolnăviri Covid-19 ar putea fi şi un efect al acestei calităţi a premierului. Dacă trecem la faza contaminărilor comunitare, şi o luăm pe drumul Italiei, cu atât mai mult avem nevoie de un premier cu experienţă şi politică şi administrativă. Aşa că reinstalarea guvernului Orban, cu puteri depline, este urgenţa momentului.

Şi alte forţe politice pricep gravitatea momentului

Din declaraţiile politice ale şefilor de partide parlamentare rezultă că nu s-ar opune unui guvern de forţă, condus de Orban. Ar fi şi ridicol să-ţi doreşti să vii la guvernare în actuala criză politică. Lucru valabil şi pentru partide, şi pentru persoane politice. Aşa că urgenţa momentului este reinstalarea guvernului Orban, cu puteri depline, care să încerce să facă faţă probabilei adânciri a crizei provocată de coronavirus. Alături de înţelepciunea populaţiei de a nu se expune pericolului, şi de a izola, pe cât posibil, pe cei deja infectaţi de virus, am putea trece mai uşor peste criză, cu ochii la ce a făcut China,  care pare să-şi fi redus numărul de îmbolnăviri.

Poate altă dată, mai liniştiţi, să analizăm ce s-a întâmplat pe scena politică în ultimele luni. Acum trebuie să punem umărul cu toţii, cetăţeni şi politicieni, să diminuăm, pe cât posibil, consecinţele dramatice ale pandemiei de coronavirus.