Guvernanţii vorbesc, cetăţenii ascultă

Victoria Nuland, emisar al guvernului SUA, a fost în România şi s-a întâlnit cu câţiva oficiali ai statului român, cu câteva organizaţii ale societăţii civile şi cu câţiva jurnalişti. Dar mulţi se bagă în seamă să ne explice ce-a vrut să spună reprezentanta SUA. De unde ştiu atât de bine cei care nu s-au întâlnit cu oficialul american “care a fost mesajul”?

După o dispariţie de câteva zile (echivalentă cu un chiul de la ora de dirigenţie), Victor Ponta – pentru care calitatea de fan al lui Mihai Gâdea e mai importantă decât funcţia de prim-ministru – s-a dus iute în studioul Antenei 3 să spună poporului că d-na Nuland “a venit cu un mesaj confidenţial”. Ridicol! Trei sferturi din ce fac şi spun diplomaţii e confidenţial! Că altfel, n-ar mai umbla prin întâlniri şi reuniuni oficiale, ar face toţi doar talk-show-uri. Dan Şova (ce-i drept, “în calitate de cetăţean”) ştie precis că mesajul d-nei Nuland n-a fost unul de avertizare. Pe partea cealaltă, în rândurile somnolentei opoziţii româneşti, nişte voci de potenţiali prezidenţiabili zic că ba da, e un avertisment sever. Crin Antonescu, enervat că Traian Băsescu a apărut la televizor şi a spus că “suntem cu un pas în prăpastie” şi riscăm să fim izolaţi, a ieşit repede pe ecrane şi a improvizat o vorbărie lungă fără nicio idee, doar pentru a contra ce a spus preşedintele: nici vorbă, „niciodată vreunul din aceşti parteneri oficiali ai României nu a evocat starea de izolare a României”.

Dacă avem în vedere faptele, acestea sunt clare: dintre cei care tot dau cu gura pe tema “mesajului”, niciunul nu s-a întâlnit cu emisarul american. Cât despre izolarea internaţională, nici măcar nu e nevoie să ne spună vreun partener ceva: e o realitate. Pe plan european, România nu prea e băgată în seamă pe nicio temă majoră. Şeful guvernului a fost evocat recent în Parlamentul European doar pentru că s-a trezit făcându-l “nazist” pe un onorabil (şi influent) europarlamentar german. Altfel, cine-i cere părerea pe vreo temă importantă? Aventurile legislative ale Guvernului şi ale majorităţii parlamentare – vezi încercarea din decembrie de a modifica peste noapte Codul Penal – au fost primite foarte prost şi au generat reacţii ferme (de la cele ale câtorva ambsadori occidentali la Bucureşti până la mesaje diplomatice sau publice). Despre ce vorbesc, aşadar, Victor Ponta, Crin Antonescu şi ceilalţi politicieni care, deşi se află de ceva timp la putere, se comportă ca şi cum ar fi în opoziţie şi chibiţează din studiourile TV? Cât o să mai ţină vorbăria asta fără rost, care nu arată altceva decât lipsă de respect faţă de cetăţeni şi incapacitate cronică de a guverna cu adevărat şi de a “ieşi în public” cu fapte, nu cu trăncăneli? Căci, atunci când e vorba de fapte, n-au altceva de pus la dosar decât încercări de a scoate pe sub masă legi “cu dedicaţie”.

Ce a transmis emisarul american în întâlnirile oficiale o să rămână confidenţial câteva zeci de ani, până se vor deschide arhivele. Dar se vede cu ochiul liber că stăm foarte prost, sub conducerea unui guvern mediocru, care încearcă să fenteze statul de drept ca şi cum democraţia ar fi un fel de licitaţie pe care o putem “aranja pentru noi şi-ai noştri”. Dna Victoria Nuland a spus însă – public – un lucru foarte limpede: şi cetăţenii trebuie să lupte pentru statul de drept. Ce fac guvernanţii – ne-am lămurit. Să ne întrebăm ce fac cetăţenii? Complicată întrebare...