Guvern infracţional organizat

Doctrina jocului „Hoţii şi vardiştii” este destul de clară şi consolidată prin jurisprudenţă: infractorii merg întotdeauna în frunte, iar legea se chinuie să-i ajungă din urmă. Perfecţiunea jocului se atinge însă atunci când infractorii înşişi ajung să fie cei care scriu legea. Marţi seara, Guvernul României a jucat perfect.

Surpriza colosală pe care am avut-o marţi noaptea, când am citit versiunea de Monitorul Oficial a ordonanţei de mutilare a legilor penale, a fost o prevedere despre care, până atunci, nu se discutase absolut nimic: nu există abuz în serviciu dacă acesta a fost comis prin emiterea, aprobarea sau adoptarea actelor normative. Citeam şi nu-mi credeam ochilor: adică dacă te acoperi bine cu acte poţi să furi?

Apoi aceeaşi prevedere am văzut-o ataşată şi la o altă infracţiune, despre care, de asemenea, nu se discutase absolut nimic: favorizarea infractorului. Adică nu eşti pedepsit dacă favorizezi un infractor prin emiterea, aprobarea sau adoptarea unui act normativ?

Consecinţele sunt incalculabile şi exemplele îţi răsar în minte înainte să le gândeşti. Avem aşadar un consiliu local de comună, care emite hotărâri. Iar consiliul legal întrunit, cu cvorumul adecvat, ia următoarea hotărâre: fiecare domn consilier primeşte din partea comunei un hectar de teren intravilan în centru. Se votează, atâtea voturi pentru, zero voturi contra, zero abţineri. Hotărârea este adoptată, devine act normativ, iar domnul primar este obligat să o pună în aplicare. Nu e mişto să fii consilier comunal?

N-am înţeles ce-a fost în capul celor de la Guvern când au impus asemenea prevederi până când m-am uitat mai cu atenţie la infracţiunile la care le-au asociat: abuz în serviciu şi favorizarea infractorului.

Dar ce a făcut de fapt Guvernul marţi seara? S-a întrunit banditeşte în crucea nopţii, a sfidat toate avertismentele pe care le-a primit vreme de două săptămâni şi a dezincriminat aproape total abuzul în serviciu, favorizându-i astfel pe toţi cei care au comis această infracţiune sau se pregătesc să o comită.

Nu vi se pare că însăşi acţiunea guvernului seamănă a abuz în serviciu şi favorizarea infractorului? Practic, prin aceste prevederi, membrii Guvernului s-au autodenunţat: aveau conştiinţa faptului că nu e în regulă ceea ce fac şi au dezincriminat dintr-un condei exact faptele pe care le comiteau prin adoptarea acestei ordonanţe. E ca şi cum am fi pus nişte hoţi să scrie, în Codul Penal, definiţia furtului.

Bine-bine, veţi spune, dar unde sunt vardiştii? Promit solemn: primul procuror care grăbeşte pasul şi desluşeşte până la capăt această afacere primeşte de la mine o bere.

Ştiţi, de fapt, ce a făcut Guvernul marţi seara cu ţara asta? A prins-o noaptea pe stradă, a lipit-o de-un gard şi i-a sucit mâinile la spate. Iar acum se pregăteşte să-i cotrobăie prin buzunare.

PS: Mulţi, ca şi mine, se întreabă de ce modificările la Codul Penal au fost puse să intre în vigoare peste 10 zile. S-au lansat teorii fie optimiste, fie cinice. Adevărul s-ar putea să fie mult mai prozaic. Orice modificări la Codul Penal care conţin dezincriminări sau scăderi de pedepse trebuie puse în vigoare într-un interval de timp rezonabil de la adoptare, astfel încât judecătorii din instanţele de executare să aibă răgazul să ia la mână dosar cu dosar şi să stabilească cine iese şi cine mai rămâne. CSM susţine că răstimpul de 10 zile este mult prea scurt, dar CSM nu pare conştient că băieţii ăştia chiar se grăbesc. Doar de aia au dat ordonanţă de urgenţă, nu?