Italia e coaptă pentru o formă teatrală de anarhie şi se va prezenta tot mai des la vot pentru a rata tot mai convingător premizele minime ale guvernării. România are un program uşor diferit dar nu mai puţin funerar: prostia, cu pivotul ei principal, prostia PSD.

E vorba de prostia acumulată structural şi ornată individual, în decenii prelungi de pasivitate comunistă şi simulacru democratic. Ea rodeşte acum, fertilizată de marele dezechilibru european cu beneficiar german şi de prăbuşirea ţării în pre-cerebral. Parafrazînd unul din handicapurile prin care se străduie să comunice dna Dăncilă, epoca de dominaţie Dragnea a stabilit o relaţie privelegiată cu tîmpenia. Şi legeferează intelegent în contul ei. Ştim bine care sînt izvoarele interne ale imploziei româneşti dar ce are asta cu Germania? Are suficient pentru a demonstra, încă o dată, că orice istorie naţională e internaţională şi că rezultatul acestei interacţiuni e catastrofal, dacă naţiunea gazdă e slabă, obosită sau prinsă în chingile prostiei. Să vină cifrele!

Statistici germane recente constată că migraţia de origine afro-arabă a ecranat migraţia de sursă est-europeană. Constant şi nebăgaţi în seamă, est-europenii au luat drumul Germaniei, unde muncesc întreit: pentru a menţine sfera manuală a producţiei, pentru a asigura asistenţa socială sacră a afro-arabilor şi pentru a-şi feri de ruină familiile de acasă. În ultimii 10 ani, Germania şi-a dublat captura: 2,6 milioane de muncitori. Majoritatea polonezi, români şi bulgari. Anul trecut, Polonia şi România au livrat încă o tranşă de 170.000. Bulgaria vine tare din urmă, după ce a dat o cotă disproporţionată: 40.000.

Planul vine din politica de cort ridicat în peşteră: i-am prostit la salarii, pensii şi impozite, îi excităm la intestin cu familia şi ieşim spălaţi pe capetele noastre mari şi pătrate!

Aspiratorul german extrage cu o eficienţă pustiitoare. Dar aspiratorul nu e altceva decît trofeul decernat după o partidă de biliard adjudecată la o masă în pantă favorabilă. Cu un raport euro-marcă fixat pe gustul clientului încă de la intrare şi cu importuri de energie rusească ieftină, la preţuri tovărăşeşti, Germania poate exporta pe rupte în ţări pe care le depopulează industrial. Dacă aşa arată solidaritatea europeană invocată pedagogic de liderii UE, atunci deviza care acuză corupţia trebuie strigată în formulă modificată: solidaritatea ucide!

Acesta e punctul în care Liviu Dragnea şi colegii lui de delăsare mentală au intervenit sub impresia că au fost bruscaţi de idei. Dragnea şi PSD au anunţat un miting în sprijinul familiei tradiţionale. Planul vine din politica de cort ridicat în peşteră: i-am prostit la salarii, pensii şi impozite, îi excităm la intestin cu familia şi ieşim spălaţi pe capetele noastre mari şi pătrate! Căci Dragnea şi PSD au omis ceva: familia tradiţională e şi întreagă. Nu sfărîmată şi uitată, cu părinţii la prăşit pe Berliner Allee şi copiii lîngă sicriul bunicilor. Dacă nu putea dormi tradiţional de adînc de grija familiei tradiţionale, Dragnea lăsa baltă mitingurile de partid. Şi îşi punea problema tragediei umane pe care o lărgesc neîncetat raporturile de putere în Uniunea Europeană. Ce putea face Dragnea? Sigur îi sufla o idee V.V. Dăncilă.

Urmînd un solid reflex comunist, lumea noastră civică a înţeles că autonomia presupune un exerciţiu de conformism şi a îmbrăţişat servil agenda dogmatismului liberal european.

PSD nu e singurul vinovat. Familia umblă cu capul spart de două ori, la tîmpla stîngă. Demagogia gregară a PSD e suplimentată de mofturile progresiste ale stîngii urbane şi civice. Aşa stau lucrurile într-o ţară în care dreapta e doar întruparea parfumată a stîngii. Nu, în România, dreapta n-a murit dar nici n-a apucat să se nască.

Urmînd un solid reflex comunist, lumea noastră civică a înţeles că autonomia presupune un exerciţiu de conformism şi a îmbrăţişat servil agenda dogmatismului liberal european. Tot ce e cultură europeană primordială şi tot ce ne mai ajută să ştim cine sîntem a fost repede dat la o parte, sub scuza intereselor politice superioare şi a dreptului de a fi inventiv pe la proteste colorate. Aşa au fost puse la dispoziţia PSD şi tema familiei şi chestiunea Ierusalimului care se mai cheamă şi curajul de a-ţi respecta civilizaţia, aşezînd-o înaintea  politicii. Rămînem, totuşi, cu proiectul de lege prin care USR vrea să stîrpească ţigările electronice. Asta ne va face nu numai nefumători ci şi nefumători europeni militanţi.

Abia conlucrarea devastatoare a acestor două forţe oarbe şi surori - pesedismul natur şi fariseismul polizat civic - spune că istoria noastră naţională e internaţională la modul catastrofal. Şi anume ca eşec al istoriei europene, garantat prin mijloace politice naţionale. Mai aplicat: sîntem în Europa mai degrabă pentru a-i absorbi defectele decît pentru a-i pune la treabă calităţile.  

Să nu uităm: prostia are mai multe capete decît purtătorii ei. Prin urmare, ideea mitingului în sprijinul familiei destrămate amical de partidul care susţine că o susţine nu putea rămîne singură. Guvernul Dăncilă a găsit încă un procedeu - tot în sprijinul familiei şi tot în ajutorul celor ce se chinuie să îi pună ceva pe masă. Faimosul şi nespălatul Oficiu pentru Prevenirea şi Combaterea Spălării Banilor a emis un proiect de lege care îi obligă pe românii ce trimit bani acasă să justifice sumele de peste 1000 de euro. Propunerea e inteligentă şi ar trebui lărgită cu declaraţii prin care ştabii PSD detaliază mersul relaţiilor financiar-edilitare cu Brazilia, precum şi nivelul transferurilor bancare externe şi al şpăgilor interne.

Culmea, PSD umblă să răzbune victoria diasporei asupra lui Ponta, dar Ponta e, acum, după o tumbă de saltimbanc înfometat, om de dreapta.

Dispreţul interesat al stîngii faţă de mulţimile pe care le foloseşte nu e o noutate. În cazul de faţă, e vorba de ceva mai subtil. Cam cu cît e mai subtilă smoala faţă de silex. PSD urăşte diaspora. Pentru că nu votează PSD. Dragnea şi colegii poartă de multe sîmbete sîmbetele diasporenilor şi au găsit o formă proaspătă de represalii: şicana administrativă pe banii munciţi afară pentru familiile dinăuntru. Căci, la prezidenţialele din 2014, şi familiile dinăuntru au votat anti-PSD, la sfatul nemernicilor de afară.

Culmea, PSD umblă să răzbune victoria diasporei asupra lui Ponta, dar Ponta e, acum, după o tumbă de saltimbanc înfometat, om de dreapta. În această nouă calitate şi de pe această poziţie de caracter, şi-a atacat Ponta foştii colegi din PSD, sub învinuirea că fac pe apărătorii familiei tradiţionale dar au amante.

Ce îi scapă lui Ponta e că şi familia, şi prostia PSD, şi amantele sînt tradiţionale.