Eu sunt diaspora care n-a vrut să voteze

Mii de oameni au stat la cozi, unii în frig şi ploaie, pentru a face un lucru simplu – să voteze. Unii n-au mai apucat, deşi au aşteptat şi 10 ore. Nu, nu suntem eroi, suntem nişte fraieri care au crezut că îşi pot exercita un drept.

M-am trezit la 7, ştiu, sunt o nesimţită, dacă chiar voiam să votez, la 7 trebuia să fiu la uşa secţiei, aşa…  m-am aşezat la rând la 9 şi 10 minute. Am reuşit să votez abia după vreo 8 ore şi jumătate. Evident că-i vina mea, că m-am dus la consulat, dacă chiar voiam să votez, civilizat, mă urcam în tren şi mă duceam lângă Londra. Unde lângă Londra? Cum unde? La Portsmouth, Bristol, Birmingham (la vreo 2 ore de Londra), sau la Leeds, Liverpool, că doar sunt numai la 3,4 ore distanţă, la Edinburgh, Newcastle, ce-s 4 ore când vrei să votezi, sau chiar la Belfast, e la 10 ore, dar nu stăteam 8 ore la rând, nu ? Stai, că nici aşa că nu–i bine, zicea domnul Meleşcanu că m-am dus în vacanţă să votez…

Râdem, glumim, dar nu-i de râs, ci mai degrabă de plâns. Pe lângă multe alte lucruri, trebuie făcut ceva pentru ca oamenii să îşi poată exercita dreptul garantat de Constituţie. Pentru că sincer, nu ştiu dacă data viitoare mă mai duc la vot în asemenea condiţii. Slavă Domnului că nu-i obligatoriu că mulţi ar fi luat amenzi după 3, 4 sau chiar 10 ore de stat la coadă la secţia de votare.

E normal ca un om care s-a aşezat la rând cu 4 sau chiar 10 ore înainte de ora 21.00 să nu apuce să voteze, să i se trântească uşa în nas, în cel mai bun caz, să fie luat pe sus de jandarmi, să fie gonit cu gaze lacrimogene? Cred că numai pentru români e posibil un astfel de tratament. Au avut politicienii noştri grijă să ne determine să ne dăm în stambă din nou.

Oare ce-or fi zis francezii, nemţii, englezii, italenii, care ne-au văzut ieri la cozi?

La Londra, la consulat, se uita lumea ca la urs. Un băiat a oprit maşina şi ne-a întrebat What's up? De ce staţi aici? Ca să votăm. Succes, a zis după o scurtă ezitare căci probabil nu pricepea de ce e rândul cât o stradă întreagă. O fată ce făcea jogging ne-a întrebat şi ea la fel de mirată, de ce stăm acolo? Ce facem? La fel şi cei care locuiau prin zonă şi încercau să iasă sau să intre în curţi. Ce să facem, iaca vrem să votăm.

Ce să facem, iaca vrem să votăm.

O doamnă ce locuieşte în vecinătatea ambasadei a tras perdelele, s-a uitat la noi, a zâmbit, ne-a făcut semn că e zgomot şi trage obloanele, am zis sorry şi ne-am gândit că probabil de azi înainte va crede ce scrie Daily Mail, românii ăia sunt nişte animale, i-am văzut eu în faţa casei cum stăteau claie peste grămadă şi strigau ceva de genul vrem să votăm şi jos guvernul. 

La Londra, la consulat, pentru că n-au vrut să voteze, unii au venit la secţie noaptea, înainte de a se trezi ambasada. Iar la 7, când s-au deschis uşile, coada era probabil măricică pentru că atunci când am ajuns eu, în jur de 9, cei din faţă spuneau că aşteaptă de la 7 sau 7 şi jumătate. Cam 8 ore a durat distracţia. „Cel mai muncit vot", a spus un tânăr după ce a introdus buletinul în urnă.

„Dacă ştiai că stai 8 ore la coadă mai veneai ? Nu. Mă gândeam că stau 3, hai 4 ore, da 8…“ „Eşti nebună să stai la coada asta ?“

Un domn care venise la câteva minute după mine a aşteptat 8 ore să voteze deşi probabil s-a dus de la vot direct la muncă. „Dacă tot am venit…" Mulţi însă au zis pas. Şi îi înţeleg perfect. 

7 cabine de vot în loc de 6 şi declaraţii completate în avans, acestea au fost măsurile de fluidizare a votului (ca să-l citez pe domnul ministru de externe) la secţia de la consulat. S-a fluidizat atât de bine încât am stat mai bine de 8 ore pentru a pune o ştampilă sau 10 ore degeaba. Singurul motiv pentru care la consulat nu au rămas mii de oameni pe lângă uşă a fost faptul că românii au plecat după ce au văzut rândul cât o zi de post, sau au renunţat după câteva ore de aşteptare. Am avut mai mereu oameni noi în faţă şi în spate, plecau fie pentru că stăteau lângă Londra, fie pentru că lucrau duminică seara, sau pur şi simplu se săturaseră de frig, de stat în picioare, şi de bătaie de joc.

Ieri nu a pierdut (doar) un om, nu a pierdut (doar) un partid, au pierdut aroganţa, nesimţirea, credinţa că o ţară e moşia ta şi poţi face ce vrei în ea.

„Dacă iese Iohannis, după un an, doi, cred că mă întorc acasă. Eu sunt din Sibiu şi ştiu cum arăta oraşul ăla înainte", spunea o fată ce aştepta să voteze. E plin facebook-ul de bucurie, de speranţe, am amici care se bucură pentru că, zic ei, va fi bine. Câtă speranţă îşi pun nişte oameni în unii cărora le pasă de ei doar la alegeri! E trist.

După scrisorile către Victor Ponta vor urma probabil scrisori către Klaus Iohannis căci, nici dacă ar fi Superman, Iohannis nu ar putea repara ţara asta peste noapte. Şi ştiţi cum e românul, de la alţii vrea rezultate rapid, în caz contrar, te transformi din erou în javră ordinară cât ai zice ... vot.

Şi nu, nu suntem eroi, chiar nu pricep tendinţa asta de a exagera totul, suntem nişte fraieri care au crezut că îşi pot exercita un drept. 

Revoluţia votului la Londra. Mii de românii stau la coadă la ICR