Eroii zilelor noastre

Îi plângem în aceste zile pe eroii din decembrie 1989. Să nu uităm însă de eroii zilelor noastre, ca să nu cădem în greşeala de a ne preţui valorile doar după ce nu mai sunt, un păcat de neiertat de care ne cam facem vinovaţi. Cine sunt eroii zilelor noastre? Iată câţiva despre care ştiu eu şi vă rog să mi-i spuneţi şi voi pe alţii de care aveţi cunoştinţă.

Iată o listă cu ”eroi” care s-ar simţi jenaţi să le spunem aşa, pentru că trăiesc printre noi şi nu au conştiinţa faptului că ar face ceva deosebit. Din punctul lor de vedere, îşi fac doar datoria. Din punctul meu de vedere, sunt exemple de urmat şi icoane vii ale românismului dus la cote de martiriu. O să încep cu părintele Boian Alexandrovici, sufletul românilor din Valea Timocului (Serbia). Acest Om şi Român a fost arestat pentru că a construit o biserică nepermisă de către statul sârb. A primit ameninţări cu moartea, dar, după cum a mărturisit, viaţa lui e în mâna lui Dumnezeu şi nimic nu îl va opri să-şi facă ceea ce el numeşte datorie: să menţină identitatea românească într-o zonă urgisită unde a face slujbe în limba română reprezintă la propriu un act de eroism, pentru că se soldează cu anchete la securitatea sârbă.

Într-o vreme în care suntem inundaţi cu vedete sclipicioase, a venit vremea să ne amintim cine ne sunt eroii. Dacă nu-i recunoaştem şi nu-i respectăm, înseamnă că nu-i merităm.

Într-o situaţie similară sunt profesorii de limba română din Transnistria, anchetaţi de curând chiar în incinta Liceului ”Lucian Blaga” din Tiraspol. Vina lor? Faptul că predau în limba română şi duc astfel mai departe neamul românesc într-o zonă supusă barbariei. Cum i-am putea numi pe aceşti oameni, care-şi sacrifică siguranţa şi îşi pun viaţa la bătaie pentru neamul lor?

Ştiu că sintagma ”erou” e compromisă, ca şi expresiile care fac referire la patriotism, naţionalism, iubire de ţară sau dragoste de neam. Dar oameni precum cei pe care i-am amintit şi cu care am avut onoarea să mă întâlnesc redau valoarea iniţială cuvintelor.

Eroi sunt şi profesorii sau învăţătorii din satele îndepărtate ale României care duc lumina învăţăturii acolo unde viaţa este atât de grea, artiştii populari care păstrează tradiţiile chiar dacă acestea nu sunt ”comerciale” şi ”trendy”, şi o fac cu preţul trudei lor nerăsplătite, şi fiecare dintre cei care citesc aceste rânduri are multe exemple în minte.

Eroi sunt, în egală măsură, sportivii care ridicat steagul României pe podiumul marilor competiţii internaţionale şi ne-au făcut să fim mândri că suntem români cu preţul copilăriei şi tinereţii lor dedicate unei munci chinuitoare, precum şi toţi cei care au pus datoria şi împlinirea unui ideal înalt deasupra confortului personal.

Eroi sunt şi voluntarii Acţiunii 2012 care au stat în frig şi în ploaie să strângă semnături pentru unirea României cu Basarabia, trezind conştiinţa naţională şi creând un curent unionist atât de puternic.

V-aş ruga, de aceea, să continuaţi această listă cu cei pe care îi cunoaşteţi voi, poate învăţătorul care v-a pus prima dată stiloul în mână şi a făcut-o cu dragoste şi din suflet, poate un vecin care îşi rupe de la gură să ajute un bătrân care nu are pe nimeni, poate un tânăr talentat care a ales să nu plece din România ci să-şi dedice inteligenţa şi pregătirea acestei ţări, deşi ar fi mai bine plătit dacă ar pleca în străinătate.

Într-o vreme în care suntem inundaţi cu vedete sclipicioase, a venit vremea să ne amintim cine ne sunt eroii. Dacă nu-i recunoaştem şi nu-i respectăm, înseamnă că nu-i merităm.

Aşadar, cine sunt eroii de care ştiţi voi?