„Jurnalistul important“, cum se autocaracterizează, este îngrozit de faptul că Sfînta Coroană va întina „inima Ardealului“. Această „iniţiativă secretă“ de a expune mîrşavul obiect provine de la nişte „slugoi“, spune Dl Alexa, el, despre care „ştim bine“, cum spune chiar dînsul, că „iubesc şi respect etnia maghiară“.

Îmi dau seama prea bine că pot fi aici nişte orgolii care n-au nimic cu maghiarii („În marele oraş al «marilor» «leaderi» o şleahtă de slugi care conduc Muzeul Naţional de Istorie al Transilvaniei“), că Dl Alexa are şi alte interese decît să-i urască pe maghiarii pe care-i iubeşte atît de mult. Cu toate acestea, cred că este vorba aici despre un alt fenomen, cea a iubirii de faţadă, a prieteniei de dragul Europei, a respectului făţarnic. Sunt mulţi care vorbesc în termeni de respect doar pentru că acum asta e cool, aşa se pot uita în oglindă ca să vadă nişte multiculturali rasaţi. Dar de fapt nu au în ei nimic multicultural sau transilvan, numai o mîrlănie pînă la cer şi înapoi. Sunt ca autostrăzile noastre care se prefac a fi autostrăzi cînd sunt numai autocărări.

Dl Alexa spune că ne iubeşte în timp ce vorbeşte despre murdărie, întinare, se vaită către şeful poliţiei şi scrie un denunţ în toată regula. Omul se aşteaptă totuşi la mai multă nonşalanţă de la un jurnalist important. Clujul e plin de steaguri, nimeni nu-i poate opri pe români să-şi serbeze ziua naţională, aşa cum nimeni nu-i va putea opri nici anul viitor. Speram totuşi că cei care se cred elite nu vor da apă la moară naţionaliştilor înrăiţi.

Îmi amintesc de un episod din Don Quijote, cînd un personaj care e apărat de mai multe ori de cavalerul visător este bătut de fiecare dată cînd se întîlneşte cu acesta. Pînă la urmă îl roagă urlînd să nu-l mai apere vreodată. Tot aşa îl rog respectuos pe Dl Alexa să nu ne mai iubească. Suntem fix bine fără dragostea lui nemărginită.