DOCUMENT Cazul Şova a ajuns din nou la CCR: PNL a sesizat Curtea după ce Tăriceanu a semnat Hotărârea
0
Liberalii au depus astăzi la Curtea Constituţională sesizarea referitoare la Hotărârea adoptată de Senat în cazul senatorului PSD Dan Şova.
Din textul sesizării reiese că liberalii au contestat, pe de o parte, cvorumul calculat în baza articolelor vechi din Regulamentul Senatului, respectiv din Statutul deputaţilor şi senatorilor, dar şi conţinutul Hotărârii în sine, în care se spune că Senatul "constată" neîndeplinirea condiţiilor necesare pentru reţinerea şi arestarea lui Dan Şova.
Potrivit textului sesizării, PNL denunţă faptul că Senatul a adoptat un act de constatare, sub titlul de Hotărâre, şi susţine că astfel de acte nu se adoptă decât în cazul încetării mandatului de parlamentar, nicidecum în situaţia cererilor adresate de Justiţie.
Redăm textul sesizării PNL:
Către
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
Sesizare de neconstituţionalitate
În drept, potrivit art.72 alin.(2) din Constituţia României, republicată 2003, „Deputaţii şi senatorii pot fi urmăriţi şi trimişi în judecată penală pentru fapte care nu au legătură cu voturile sau cu opiniile politice exprimate în exercitarea mandatului, dar nu pot fi percheziţionaţi, reţinuţi sau arestaţi fără încuviinţarea Camerei din care fac parte, după ascultarea lor. Urmărirea şi trimiterea în judecată penală se pot face numai de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Competenţa de judecată aparţine Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.”
Art.67 din legea fundamentală, prevede că: „Camera Deputaţilor şi Senatul adoptă legi, hotărâri şi moţiuni, în prezenţa majorităţii membrilor.” şi art.76 alin.(2) dispune că: „Legile ordinare şi hotărârile se adoptă cu votul majorităţii membrilor prezenţi din fiecare Cameră.”.
De asemenea, potrivit Constituţiei României, art.1 alin.(5) „În România, respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie.”
Potrivit art.147 alin.(4) din legea fundamentală „Deciziile Curţii Constituţionale se publică în Monitorul Oficial al României. De la data publicării, deciziile sunt general obligatorii şi au putere numai pentru viitor.”
În susţinerea sesizării noastre înţelegem să invocăm jurisprudenţa Curţii Constituţionale care, prin deciziile sale pronunţate după revizuirea Constituţiei, au admis excepţiile de neconstituţionalitate care au avut ca obiect cvorumul legal necesar adoptării hotărârilor Camerelor Parlamentului.
În acest sens, exemplificăm: Decizia Curţii Constituţionale nr.392 din 17 aprilie 2007 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art.11 alin.(3) din Legea nr.3/2000 privind organizarea şi desfăşurarea referendumului, prin care s-a constatat:
„În activitatea parlamentară, potrivit art.67 din Constituţie referitor la "Actele juridice şi cvorumul legal", Camera Deputaţilor şi Senatul adoptă legi, hotărâri şi moţiuni, în prezenţa majorităţii deputaţilor şi senatorilor. Sub acest aspect, prevederile constituţionale menţionate stabilesc categoriile de acte juridice pe care le adoptă Parlamentul, precum şi cvorumul legal necesar adoptării lor.
În ceea ce priveşte adoptarea hotărârilor fiecărei Camere sau ale Camerelor reunite ale Parlamentului, legiuitorul face distincţie între hotărârile parlamentare care se adoptă cu majoritatea absolută de voturi, sens în care exemplificăm cu prevederile art. 76 alin. (1) din Constituţie, referitoare la adoptarea sau modificarea regulamentelor parlamentare, şi hotărârile care se adoptă cu majoritate simplă de voturi, de exemplu hotărârile aşa cum dispune alin. (2) al aceluiaşi articol constituţional. Acestea, în condiţiile în care numărul celor prezenţi este de cel puţin jumătate plus unu din numărul membrilor fiecărei Camere.
Aşadar, Curtea constată că, de regulă, hotărârile Parlamentului se adoptă cu majoritate simplă de voturi, dacă Legea fundamentală nu prevede altfel. Or, în afara dispoziţiilor art. 76 alin.(1), Constituţia prevede că în unele domenii hotărârile pot fi adoptate doar cu votul majorităţii membrilor celor două Camere. În acest sens sunt, de exemplu, prevederile constituţionale ale art.95 alin.(1), potrivit cărora Preşedintele României poate fi suspendat din funcţie cu votul majorităţii deputaţilor şi senatorilor, precum şi cele ale art.103 alin.(3), în temeiul cărora Parlamentul acordă încredere Guvernului cu votul majorităţii deputaţilor şi senatorilor.
Analizând cuprinsul art.11 alin.(3) din Legea nr.3/2000, criticat ca fiind neconstituţional, Curtea constată că acesta dispune că hotărârea prin care Parlamentul îşi exprimă punctul de vedere asupra referendumului iniţiat de Preşedintele României se adoptă "cu votul majorităţii deputaţilor şi senatorilor". Or, aşa cum s-a arătat deja, potrivit art.76 alin. (2) din Constituţie, hotărârile Parlamentului, aşadar şi cea la care face referire textul de lege criticat, se adoptă cu votul majorităţii membrilor prezenţi. În consecinţă, Curtea constată că dispoziţiile art.11 alin. (3) din Legea nr.3/2000 privind organizarea şi desfăşurarea referendumului sunt neconstituţionale, întrucât încalcă prevederile art.76 alin.(2) din Constituţie.”
Prin Decizia nr.261 din 8 aprilie 2015, Curtea Constituţională a constatat că, potrivit dispoziţiilor constituţionale, „în condiţiile respectării cvorumului legal de şedinţă, regula care guvernează adoptarea hotărârilor Parlamentului este întrunirea cvorumului decizional al majorităţii simple de voturi, respectiv jumătate plus unu din numărul senatorilor si/sau deputaţilor prezenţi la şedinţă, excepţiile de la această regulă fiind expres prevăzute de Legea fundamentală. Astfel, pe lângă situaţia reglementată de art.76 alin.(1) referitoare la hotărârile prin care se adoptă sau se modifică regulamentele parlamentare, Constituţia mai prevede patru situaţii în care Parlamentul, în camere reunite, adoptă hotărâri cu votul majorităţii absolute a membrilor săi, respectiv jumătate plus unu din numărul senatorilor şi deputaţilor, şi anume în cazurile care privesc: suspendarea Preşedintelui României — art.95 alin.(1), acordarea încrederii Guvernului — art.103 alin.(3), adoptarea unei moţiuni de cenzură prin care se retrage încrederea Guvernului — art.113 alin.(1) sau adoptarea unei moţiuni de cenzură în procedura angajării răspunderii Guvernului — art.114 alin.(2). De asemenea, Constituţia cere întrunirea unei majorităţi calificate de vot, respectiv două treimi din numărul deputaţilor şi senatorilor, în cazul hotărârii adoptate în şedinţa comună a Camerelor Parlamentului prin care Preşedintele României este pus sub acuzare pentru înaltă trădare.
Din analiza acestor dispoziţii constituţionale rezultă că toate hotărârile adoptate de Camera Deputaţilor sau de Senat, în şedinţe separate, cu excepţia celor referitoare la regulamentele proprii de organizare şi funcţionare, urmează regula stabilită de dispoziţiile art.76 alin.(2) din Constituţie, respectiv se adoptă cu votul' majorităţii membrilor prezenţi în fiecare Cameră.”
Un alt aspect pe care dorim să-l semnalăm în sesizarea noastră, din punct de vedere procedural, îl constituie conţinutul hotărârii care, deşi nu are o denumire, priveşte o constatare, aşa cum reiese din redactare. Potrivit prevederilor regulamentare, singura materie în care atât Senatul, cât şi Camera Deputaţilor au adoptat hotărâri privind o constatare, a fost cea a încetării unor mandate de senator, respectiv de deputat care, evident, produce efecte juridice clare, neinterpretabile. Or, în speţă, nu înţelegem caracterul hotărârii de constatare a rezultatului unui vot (care nu a fost întrunit potrivit prevederilor legale în vigoare), practic o simplă consemnare. Teoretic, consemnarea rezultatului votului menţionat ar trebui să producă efecte. În acest sens, constatăm că hotărârea, astfel cum este redactată, e lipsită de decizia, fie ea de respingere ori admitere, privind cererea parchetului asupra căreia Senatul avea libertatea să se pronunţe.
Considerăm că redactarea hotărârii s-a făcut cu încălcarea considerentelor Curţii Constituţionale, atestarea rezultatului votului dat cu privire la cererea de încuviinţare a arestării senatorului Dan-Coman Şova, aşa cum este cuprins în dispozitivul deciziei acesteia, neputând fi făcută printr-o „hotărâre de constatare” care lasă loc la interpretări. Senatul trebuia să-şi asume decizia prin care încuviinţează ori nu reţinerea şi arestarea preventivă a senatorului în cauză.
Mai mult decât atât, Biroul permanent a transmis Comisiei juridice, în vederea redactării proiectului de hotărâre a Senatului, Decizia Curţii Constituţionale nr.261/2015, deşi prevederile Regulamentului de organizare şi funcţionare a serviciilor Senatului, aprobat prin Hotărârea Biroului permanent nr.14/2013 privind structura organizatorică a serviciilor Senatului, cu modificările şi completările ulterioare, dispun că:
„4.1.2 Serviciul proceduri şi evidenţă legislativă
Art. 36. - Serviciul proceduri şi evidenţă legislativă îndeplineşte următoarele atribuţii:
- redactează proiectele de hotărâri ale Senatului, precum şi corespondenţa asociată acestora;”
Având în vedere argumentele expuse, vă solicităm admiterea sesizării de neconstituţionalitate a Hotărârii Senatului nr. 32 redactată în data de 22 aprilie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I-a, nr.271 din 22 aprilie 2015, prin care Senatul constată că nu au fost întrunite condiţiile cerute de art. 24 alin. (4) din Legea nr. 96/2006 privind Statutul deputaţilor şi al senatorilor şi de art.173 din Regulamentul Senatului, pentru a încuviinţa reţinerea şi arestarea preventivă a domnului senator ŞOVA Dan - Coman.
Se încarcă comentariile...
