Dl Băsescu şi plantele carnivore

Pe 1 mai 2014 Băsescu poza bucuros lângă Elena Udrea. Acum se dezice de „proteja sa”, declarând în legătură cu dezvăluirile fostului ministru că este bine îi „este bine în sânul familiei”

Pretinsele dezvăluiri făcute miercuri seara la TVR de Elena Udrea, în completarea celor anterioare, ce se revarsă de vreo zece zile încoace cu generozitate de pe ecranele mai tuturor televiziunilor româneşti, nu au izbutit decât să mă dezguste.

Nu am auzit decât un torent de acuze, mai niciuna temeinic argumentată sau dovedită. Simple produse al minţii, urii, disperării şi fanteziei unui personaj încolţit, conştient că are deja loc rezervat în arestul deloc primitor al Direcţiei de cercetări penale. Un torent căruia inabilitatea şi lipsa de profesionalism ale moderatorului i-a asigurat cale liberă. Fără niciun obstacol impus de specificul profesiei de gazetar. Fără ca măcar o singură dată jurnalistul, pare-se foarte preţuit şi răsplătit în consecinţă de conducerea postului public, să pună vreo întrebare care cât de cât să o încurce ori să provoace explicaţii suplimentare din partea invitatei. Să ne mai lămurească şi pe noi niţel.

Dacă nu am închis televizorul, contribuind astfel şi eu la creşterea ratingului şi shareului emisiunii, altminteri modeste faţă de propriile-mi aşteptări, e pentru că ceea ce a spus doamna Elena Udrea ne-a arătat cât de strâmb este Statul de drept după zece ani de mandat şi de reforme în forţă pentru care, până mai ieri, ni se spunea că ar trebui să îi fim recunoscători fostului preşedinte Traian Băsescu.

Or, ceea ce am aflat de la doamna Udrea legat nu de alţii, adică de generalul Coldea, de Sebastian Ghiţă, de familia Turcan, ci despre chiar doamna Udrea mă determină să cred că în România mai sunt multe de reformat. Un loc de frunte revenindu-le relaţiilor şi regulilor de conduită dintre politicieni şi diversele instituţii ale Statutului, de la Preşedinţie până la serviciile secrete. Denunţând, încercând să se apere dar şi să tragă odată cu ea în puşcărie oameni cu care până mai ieri a lucrat, pe care i-a frecventat, cultivat ba chiar promovat, oameni ce o omagiau îmbujoraţi şi care de zece zile încoace semnează, la rându-le, la adresa ei, denunţuri penale, doamna Udrea şi-a desenat un autoportret de femeie atotputernică. Ce a avut liber acces nu doar la preşedintele României care i-a facilitat şi cauţionat ascensiunea, ci şi la fostul director al SRI, dl. George Cristian Maior pe care îl vizita cu suspectă periodicitate. E mai greu de spus în ce calitate a făcut acest lucru doamna Udrea, aceea de fost ministru, de deputat sau de şef de partid plăpând şi defel credibil nejustificând defel atâta prietenie şi atâtea uşi deschise. Şi e de neînţeles de ce jurnalistul de la TVR nu i-a cerut invitatei lui cuvenitele explicaţii.

Elena Udrea a fost, din câte se pare, hiperactivă şi la niveluri ceva mai scăzute. A stat de vorbă la telefon sau faţă în faţă cu mulţi oameni ce i-au fost ori i-ar fi putut fi utili.  De la consilieri prezidenţiali, cărora pretinde că le-ar fi procurat jobul, la oameni de presă de la care tot doamna Udrea zice că ar fi obţinut informaţii, uneori chiar contra-cost. Informaţii pe care le-ar fi livrat, în chip de sursă alternativă, dlui Băsescu. Unele dintre acestea punând sub semnul întrebării loialitatea unor căpetenii ale mereu, ale prea des invocatelor servicii de informaţii. Căpetenii ce au rămas neatinse de fostul şef al Statului. Oare de ce?

Dacă numai jumătate din hiperactivismul, atotputernicia şi motricitatea de care face acum atâta caz Elena Udrea se confirmă, atunci eforturile supraomeneşti de acum ale lăudătorilor de odinioară ai domnului Băsescu, făcute spre a mai salva câte ceva din imaginea şi moştenirea acestuia sunt absolut inutile.

Speriaţi ei înşişi de grozăviile pe care le istoriseşte cea pentru a cărei cinste a garantat cu patos în ultimele luni de mandat fostul preşedinte, respectivii salvatori de ocazie încearcă să ne convingă că însuşi faptul că sunt anchetaţi, arestaţi şi condamnaţi atâţia oameni politici şi apropiaţi ai dlui Băsescu ar fi rezultatul independenţei pe care fostul preşedinte ar fi asigurat-o instituţiilor de anchetă şi justiţiei.

Dar chiar şi dacă ar fi aşa, nu poţi să nu te îngrozeşti atunci când începi socoteala şi constaţi câţi oameni azi cu probleme, azi arestaţi preventiv, cercetaţi în libertate sau condamnaţi definitiv şi-au făcut veacul prin preajma d-lui Băsescu. Pe la Cotroceni, pe la Palatul Victoria, prin sediul din Aleea Alexandru al Partidului Democrat. Câţi pungaşi, briganzi şi spărgători ai bugetului Statului i-au fost pe aproape fostului preşedinte.

Socoteşti, constaţi şi îţi pui întrebări. Nu legate neapărat de lipsa de cavalerism a d-lui Traian Băsescu, de felul laş în care se dezice domnia sa de cea căreia i-a emis nenumărate certificate de onorabilitate, de credibilitate şi de calitate. Ci de dispreţul pe care îl arată, prin tăcerea sa, românilor care l-au crezut. Şi care acum aşteaptă de la domnia sa lămuriri. Nu doar în privinţa Elenei Udrea, ci şi în ceea ce priveşte curăţenia făcută în rândul politicienilor care l-au secondat. Politicieni ce se dovedesc a fi fost nu buruieni, ci masive plante carnivore. În preajma cărora dl. Traian Băsescu dă semne a se fi simţit la fel de bine precum se simte acum în sânul familiei sale.