Alina Mungiu-Pippidi: Defăimarea pe înţelesul lui Liviu Dragnea

Alina Mungiu-Pippidi

Preşedintele PSD reales cu o largă majoritate, Liviu Dragnea, are toate motivele să fie supărat. A cîştigat alegerile şi la partid şi pe ţară, neîndoielnic, în ciuda unei largi coaliţii contra lui, care nu s-a sfiit să sfideze legea protecţiei datelor personale şi alte legi de bun simţ (mandate de siguranţă naţională pentru agenţii din Teleorman!) doar-doar or reuşi să îl doboare.

S-au făcut denunţuri la Bruxelles şi în Brazilia. Nu a mai rămas piatră întoarsă pe dos, şi cu toate astea nu l-au dovedit, dar nici el nu îşi poate valorifica victoria. Suntem, după cum am mai tot spus, în situaţia unui război civil pe care nu îl poate cîştiga nimeni, ca într-un film prost cu Tom Cruise la care aceeaşi luptă, cu mici variaţii, e prinsă într-o buclă temporală şi eroii tot o iau de la capăt crezînd că de data asta ajung undeva, dar nu ajung decît la minutul de unde se reia banda.

Din toate problemele dlui Dragnea, cea mai mare şi nerezolvabilă este imaginea externă creată a PSD şi a sa personală, a unor terorişti care vor să deturneze avionului statului de drept altfel setat pe justa destinaţie. Asta loveşte în noi toţi, ţara fiind prezentată permanent ca în pragul unei catastrofe (eu, care lucrez în ţări unde catastrofa s-a permanentizat, găsesc că totul e o mare exagerare, în Turcia sunt arestaţi ziarişti cu zecile, unii pe defăimarea naţiunii, în Slovacia sunt asasinaţi în casă cu prietena lor cu tot, în Grecia lista CSM e dată deoparte şi majoritatea politică numeşte direct ce judecători vrea în Curtea Supremă, dar ziarele abundă numai de Ungaria, Polonia şi România, că acolo sunt minorităţi active care organizează evenimente la Bruxelles şi peste tot). Şi, desigur, dlui Dragnea i-a căşunat pe Monica Macovei, evident, un duşman neobosit şi redutabil, care organizează evenimente la Strasbourg unde sunt denunţate legile justiţiei ale PSD şi dl. Dragnea.

Înţeleg ca atare foarte bine de ce legea defăimării poate părea o soluţie, numai că nu e. Simpla menţiune creează o problemă (Dragnea vrea să rivalizeze cu Erdogan? Numai acolo s-a mai auzit de aşa ceva). O lege a defăimării, în orice formă, este imposibil şi de dat şi de aplicat. Sigur, geniul reunit al perechii Iordache-Nicolae mai poate încerca, dar nu o să iasă nimic din încercarea lor. De ce?

Unu, Monica Macovei are imunitate parlamentară, de asta există imunitatea parlamentară în Parlamentul European, ca să acopere declaraţii politice, pe românii care spun că Dragnea e hoţ, ungurii care spun că Orban e dictator etc. Nu se poate nici măcar pune problema ridicării imunităţii într-una asemenea caz, deci legea ar rata ţinta sa principală.

Doi, că avem o diaspora enormă, cu conturi Facebook şi cetăţenie în alte ţări pe care legea nu îi poate atinge, îi poate cel mult mobiliza contra. Nu există nici o cale să îi scoţi de pe circuitul defăimării, chiar dacă uneori spun prostii şi neadevăruri, că nu sunt acasă, dar sunt conectaţi acasă. Nici să ai puterea precum China să interzici Facebook tot nu ai face nimic. Dar nu o ai. Sigur, poţi adopta o lege ca în Germania, unde Facebook devine responsabil de limbajul agresiv, dar avînd în vedere cum arată forumurile la români mai bine aţi începe de acolo cu civilizarea – destul să vadă cineva cum scriu românaşii online singuri că nu mai e nevoie să ne defăimeze nimeni.

Trei, că defăimarea e greu de definit, nu avem un adevăr stabilit despre naţiune şi simpla eroare factuală nu poate fi făcută ilegală, ar duce doar la victorii la CEDO a celor condamnaţi (chiar în cazuri în care opinia publică din România nu era de partea libertăţii, cum a fost cazul Gregorian Bivolaru, Curtea a fost consecvent contra oricărei îngrădiri a libertăţii exprimării). Dacă eu spun, de exemplu, că  se situează pe primul loc în privinţa plângerilor depuse împotriva sa şi care urmează să fie judecate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, defăimez ţara? Sau, cum a spus Mihai Gâdea în interviul cu Liviu Dragnea, că o dată pe minut există un caz de violenţă domestică? Ce poţi spune mai rău de atît? Şi factual nu o fi chiar aşa – să ne ferim de statisticile românilor, grecilor, ş.a.m.d.

Defăimarea s-a scos din codul penal pentru că nu era compatibilă cu Convenţia Europeană a drepturilor omului. Nu e voie să calomniezi un om, dar să îţi vorbeşti de rău ţara e posibil, ţine de libertatea de exprimare.

Cred că dl. Tăriceanu, dacă vorbeşte cu Graham Watson, poate confirma integral cele de mai sus. Nu mai vorbiţi de legea defăimării, cum nu s-ar putea aplica, nici nu are rost să se dea. Preocupaţi-vă de reputaţia voastră personală, acolo există îndreptăţire şi căi legale, iar în ce priveşte propaganda contra guvernului PSD în străinătate, care face de neconceput o candidatură la preşedinţie a dlui Dragnea, oricît de mult ar fi evoluat el şi l-ar fi supraestimat duşmanii, aceea tot prin contra-propagandă se combate, dar nu e bună la asta România TV şi nici cumpărarea de spaţiu în Financial Times.

Ce trebuie să faceţi, acuma că e un spaţiu de respiraţie, este să veniţi cu planul vostru de bună guvernare, unul respectuos cu drepturile omului şi fără a ajunge în penal, dar unul clar, curajos, marchetizabil şi care să dea semnalul că aveţi poate alte idei despre pilotaj, dar nu aţi deturnat avionul doar pentru a vă aministia furturile voastre din trecut şi a face altele cu impunitate pe viitor. Cu „pentru că putem” sau amestecul (iarăşi!) al vieţii publice cu cea privată nu e nevoie să vă defăimeze nimeni, faceţi singuri treaba duşmanilor. A, şi mai vorbiţi de legea defăimării, ca să fie tacîmul complet.

• Cioloş are şanse doar dacă vine cu arca lui Noe într-o ţară unde, orice ai face, conduc porcii
• E o modă turnătoria la DNA, cum era pe vremuri la Securitate

Îi puteţi transmite opiniile dvs. autoarei pe România Curată