Să vedem cronologic cum au căzut piesele:

* 27 iulie 2013. Sevil Shhaideh încearcă să promoveze o hotătâre de guvern prin care braţul Pavel şi Insula Belina ale fluviului Dunărea să treacă din proprietatea publică a statului în proprietatea publică a judeţului Teleorman. Finanţele şi Justiţia se opun, pe motiv că aşa ceva nu se poate face decât prin lege organică. Terenul face parte din albia minoră a Dunării, deci e proprietate publică exclusivă a statului. Iar prin hotărâre de guvern se poate face un asemenea transfer doar pentru proprietăţi publice neexclusive.

* 6 noiembrie 2013. Rovana Plumb promovează o hotărâre de guvern (858/2013) prin care, doar pe hârtie, Insula Belina şi braţul Pavel sunt scoase din albia minoră a Dunării, adică pierd calitatea de proprietate exclusivă a statului. E ca şi cum, prin hotărâre de guvern, s-ar decide că braţul Sfântu Gheorghe nu mai face parte din Dunăre.

* 27 noiembrie 2013. Sevil Shhaideh promovează aceeaşi hotărâre de guvern care eşuase în iulie (943/2013). De data asta, transferul se poate face, tocmai datorită hotărârii promovate de Rovana Plumb. Shhaideh se poate apăra spunând că această ultimă hotărâre a fost luată legal, căci insula şi braţul nu mai făceau parte din Dunăre. Poate spune că în iulie a fost fată cuminte, nu a mai făcut transferul, iar în noiembrie transferul a fost legal. „Întrebaţi-o pe Rovana Plumb, nu pe mine, eu am respectat legea”, poate fi esenţa strategiei de apărare a lui Sevil Shhaideh.

Dar procurorii nu au cum să o întrebe pe Rovana Plumb dacă Parlamentul nu dă aviz de începere a urmăririi penale. Prin urmare, salvarea Rovanei o poate salva şi pe Sevil Shhaideh. Restul inculpaţilor din dosar sunt carne de tun, nu interesează pe nimeni ce se întâmplă cu ei. La urma urmei - de ce nu? - toată lumea din acest dosar poate da vina pe Rovana Plumb, care nu poate fi anchetată. Case closed.