De ce visează politicienii români la o nouă marţi neagră?

În luna decembrie a anului 2015, atât PNL cât şi PSD au adoptat coduri de integritate, decaloguri prin ciurul şi dârmonul cărora ar fi urmat să treacă toţi candidaţii celor două mari partide la alegerile locale şi parlamentare programate pentru 2016.

Cum textele codurilor dar şi criteriile pe care fi trebuit să le îndeplinească aspiranţii la statutul de aleşi ai neamului erau din cale afară de asemănătoare, conducerile PSD şi PNL s-au acuzat reciproc de plagiat. Doar spre a se afla în treabă.

La ora la care au apărut pe piaţă, codurile în cauză au fost comentate, în cel mai bun caz, rezervat de presă. Au fost şi cazuri în care codurile au fost de-a binelea luate în derâdere. Mulţi, foarte mulţi gazetari le-au comparat cu celebrul Cod al eticii şi echităţii socialiste din vremea comunistă. Un cod inventat de Ceauşescu şi de clica lui şi pe care nu l-a respectat nimeni niciodată. Mai toţi cei ce au procedat la astfel de comparaţii profeţeau că praful şi pulberea se va alege de coduri. Profeţiile s-au îndeplinit mai devreme decât se bănuia, aşa că nimeni nu îşi mai aminteşte azi de coduri şi promisa lor rigoare şi utilitate.

Nimeni cu excepţia preşedintelui Klaus Iohannis. Care în cursul interviului de pomină de săptămâna trecută de la TVR, cel acordat Rodicăi Becleanu din dotare cu noul nume de cod Mădălina Dobrovolschi, le-a readus în discuţie, încercând să tragă spuza pe turta lui. O turtă tot mai mică, dacă e să ne luăm după cota de încredere în vertiginoasă scădere a primului om în Stat, aşa cum arată ea în cele mai recente sondaje date publicităţii.

În neinteresanta tacla televizată cu intervievatoarea sa preferată, dl. Iohannis punea în relaţie codurile cu pricina cu tragedia de la clubul Colectiv, cu nevoia de reformare drastică a întregii clase politice româneşti, cu necesitatea ca partidele să îşi facă un riguros examen de moralitate, dar şi cu decizia domniei-sale de a face apel la serviciile unui guvern tehnocrat. Dl. Iohannis părea mulţumit ori voia să simuleze mulţumirea. Aprecia că respectivele coduri îşi fac efectul şi că alegerile din primăvară şi din toamnă se vor desfăşura sub semnul unei moralităţi mult superioare a celor înscrişi pe lista de competitori.

Preşedintele părea, se făcea că nu ştie ori şi-ar fi dorit să uite că, doar cu câteva zile în urmă, primăriţa Craiovei şi candidatul sigur al PSD, cu şanse maxime la un nou mandat, d-na Lia Olguţa Vasilescu, despre care doar dacă am fi naivi, am putea crede că ar fi trecut prin filtrul codurilor, tocmai a fost reţinută de DNA. Ocazie pentru mai marii PSD de a plânge în cor, ca pe vremurile bune ale lui Adrian Năstase, trista soartă a Olguţei, să o asigure de încrederea şi compasiunea lor partinică. Redobândindu-şi dreptul la vorbă, primăriţa Craiovei şi-a reafirmat voinţa de a candida şi câştiga, iar nimeni din conducerea partidului nu a contrazis-o. Nimeni din PSD nu a mai pomenit nici un cuvânt despre coduri şi rigorile lor. Partidul d-lui Dragnea dă semne că s-a lepădat de coduri ca de diavol. Et pour cause.

Aceeaşi amnezie şi în tabăra penelistă, aceeaşi necunoaştere suspectă a realităţii în domeniu a preşedintelui Iohannis. Partidul condus spre dezastru, ieşirea din istorie si din actualitate de tandemul Gorghiu-Blaga închide ochii şi dă penibil din colţ în colţ atunci când e rugat să dea explicaţii legate de susţinerea necondiţionată acordată unor inşi controversaţi precum Dorin Florea pe care şi l-ar dori perpetuat la primăria Târgu Mureş sau Nicolae Robu pe care l-ar vrea pe mai departe  edil-şef al Timişoarei. Întrebaţi despre cum se împac moralitatea precară şi dosarele nenumărate ale acestor inşi şi a altora asemenea lor cu standardele de moralitate promise în selectarea candidaţilor, vorbeţii partidului, parcă anume trimişi spre a se face de râs prin talk-show-uri televizate, fie dau din colţ, fie declară inconştient că e vorba de cazuri excepţionale, asumate ca atare de conducerea PNL care va răspunde în situaţia în care se va dovedi că a greşit.

Am văzut cum ştie să răspundă şi cât de convingătoare poate fi respectiva conducere, îndeosebi d-na Alina Gorghiu, luni. Când şefa „parţială” a partidului nu a avut o  reacţie nicidecum potrivită, jemenfichistă de-a dreptul, faţă de prinderea cu ocaua mică a d-lui Ludovic Orban. Un fost căruia de acum încolo nu îi mai rămâne decât să aştepte data procesului şi să afle de ce plâng ghitarele. „Parţiala” şefă şi-a mai dat o dată cu firma-n cap declarând că oferta făcută lui Marian Munteanu de a candida la primărie din partea PNL ar fi „alegerea perfectă”. Dacă un fost apropiat al lui Virgil Măgureanu, dacă un apropiat al naţionalist- legionaroidului Ion Coja şi al naţionalistului primar cum e Dan Puric, dacă un habotnic precum Marian Munteanu lăudat şi omagiat prin ordin de zi pe unitate de tandemul Gusă -Rares Bogdan, dacă un ins care prin tot ceea ce a făcut de la un moment dat încoace a dovedit că nu are nimic comun cu acel  Marian Munteanu ce în 1990 devenise simbolul Pieţei Universităţii a ajuns să fie „alegerea perfectă”, atunci e cum nu se poate mai limpede că extincţia PNL e pe-aproape. Şi că partidul se îndreaptă periculos spre extrema dreaptă. A anunţat-o sprijinul acordat Oanei Stănciulescu pentru ca cetăţeana în cauză să intre pe nemerit în CA-ul TVR. O desăvârşeşte opţiunea PNL pentru Marian Munteanu. Semn clar că dl. Ludovic Orban poate servi curând drept cantor la viitorul serviciu funerar în memoria fostului partid al Brătienilor. Securizat şi formolizat.

E clar, codurile cu care s-au lăudat atât, pe care s-au încăierat atât marile partide româneşti şi de care se arăta încântat, într-un cumplit defazaj, acum mai bine de o săptămână preşedintele României, au fost doar simplu şi dezolant praf în ochi. Propagandă ieftină. Minciună la preţ redus. Marfă expirată servită drept trufanda unui electorat dispreţuit, socotit prost şi lesne de păcălit. Codurile nu au avut nici un efect şi nici o implicare în necesara operaţiune de igienizare a vieţii de partid şi a vieţii politice româneşti.

Singurul agent deratizator eficient întru stârpirea şobolanilor politici se arată a fi pe mai departe DNA şi stagiile de perfecţionare la Beciul Domnesc. Tocmai de aceea mulţi dintre  liderii şi activiştii PSD nu s-ar da în lături de la o nouă marţe neagră. Precum cea din 10 decembrie 2013. Întru reuşita şi desăvârşirea căreia nu am nici o îndoială că le-ar sări în ajutor şi peneliştii. Aşa cadavre vii precum se arată a fi. Sprijinul celor de-ale lui ALDE Tăriceanu şi al UNPR e, la rându-i, deja garantat.